Sa privim pictura! (LXXXVII)

Eliberarea Sfantului Petru

Eliberarea Sfantului Petru

O pictura a lui Rafael, compusa din trei scene cu un efect filmic naucitor.

Cea din dreapta e mai pasnica, dar impresioneaza prin subtilitatea stralucirii angelice in armurile soldatilor facuti inofensivi.

In stanga, lucrurile sunt mai dramatice: avem o semiluna superb pitita dupa nori, o imagine de care Alfonso Cuaron ar fi mandru, si tensiune la paraxosism in interactiunea celor doua personaje de jos. Priviti numai cat de autoritar ordona capitanul si ce privire deznadajduita ii arunca subalternul.

Insa grandiosul e rezervat scenei din centru. Totul vine dintr-o idee simpla (un simplu grilaj care potenteaza lumina emanata de figura ingerului), dar de efect. Si ce efect!

Cineastii contemporani care au tendinte catre vizual ar face bine sa arunce o privire catre pictura aceasta a lui Rafael.

Sa privim pictura! (LXXXVI)

Lippi portret dublu

Portret dublu

Avem aici un exemplu de tablou care dateaza din perioada Renasterii, dar care este foarte modern prin efectul pe care il produce.

Ca privitori, suntem pusi de Filippo Lippi in fata unei alegeri escheriene: sa acceptam perspectiva sau s-o respingem

Daca respingem perspectiva, imaginea devine idilica, infastisand un cuplu intr-o ipostaza simpatica: el ii invadeaza discret spatiul personal, iar ea nu da semne ca ar avea ceva impotriva. Spatiul care ii desparte nu decat acela care va fi strabatut pentru un sarut.

Daca acceptam perspectiva, figura lui se departeaza in plan secund si atunci nu mai vorbim de comunicare, ci mai degraba de lipsa ei, fapt care poate trimite la soarta nefericita a casatoriilor aranjate sau incheiate din interes. Mai pe sleau, el vorbeste intr-o directie, ea in cealalta, iar spusele lor nu par a se intalni niciodata.

Ce remarcan si intr-un caz si intr-altul este meticulozitatea in redarea costumatiei figurii feminine, cu decoratiunile ei diverse si imbibarea plina de precizie si gust a formelor.

Sa privim pictura! (LXXVII)

Incoronarea Fecioarei Maria

Incoronarea Fecioarei Maria

Am avut ocazia sa vad aceasta pictura pe viu si, de aceea, am incercat sa gasesc o imagine care sa redea combinatia cromatica la un nivel cat de cat apropiat cu acela care m-a atras in mod magnetic.

Albastrul domina acest tablou de Fra Angelico, dar n-ar avea acelasi efect superb fara auriul care il inconjoara; impreuna redau o atmosfera cu adevarat celesta, care confera subiectului solemnitate si grandoare.

Si forma tabloului are ceva aparte, pentru ca muta atentia spre punctul de maxima importanta al picturii, iar privitorul isi vede curiozitatea placut sfasiata intre acesta, situat intr-un un plan vag secund si personajele, foarte discret umanizate din partea de jos, care formeaza prim-planul. Un mod deosebit, nu neaparat fizic, dar foarte eficient, de a reda perspectiva.

Drama privitorului e accentuata de seria de mici imagini care marginesc tabloul in partea inferioara. Curiozitatea specific umana e ponderata de un usor sentiment de rusine, ca nu acordam Fecioarei atentia care i se cuvine. Asa ca aruncam ocheade furise catre cate una dintre acele scene, apoi urcam iar privirea spre manifestatia solemna de deasupra, apoi ne lasam furati iar de curiozitate si tot asa.

Trebuie sa impacam si pornirile spirituale si pe cele pur umane, nu?