O veste buna, foarte buna

By Iulian in Teatru 0 Comment

In demersurile pe care le-am intreprins pentru a-mi asigura bunatatile teatrale din care ma voi infrupta in stagiunea ce sta sa inceapa, am aflat de la prietenii de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova o stire care mi-a umplut psihicul de bucuria asteptarii:

11plus1 independent/contemporan se intoarce!

Cu o nou meniu, bineinteles, care arata de te lingi pe neuroni de pofta, tot in doua feluri, teatru si dans, dupa cum urmeaza:

TEATRU

O femeie singura de Dario Fo si Franca, regia: Daniel Grigore-Simion (Teatrul de Arta, Bucuresti);

Poveste din Transilvania de George Stefan, regia: Andi Gherghe (Studio Act, Oradea);

Noi nu, niciodata de Alexandru Caras, Radu Dogaru, Olivia Grecea, Petro Ionesco, Paula Rotar si Cosmin Stanila (Reactor de creatie si experiment, Cluj-Napoca);

Eat me de Alexandra Felseghi, regia: Adina Lazar (Create.Act.Enjoy, Cluj-Napoca);

Fapte vitejesti de Ruxandra Coman, Paul Dunca, Selma Dragos, Smaranda Gabudeanu, Cristian Lilienfeld si Razvan Rotaru (Asociatia PETEC, Centrul National al Dansului, Bucuresti).

DANS CONTEMPORAN

Calatorie catre mine insumi, coregrafia: Cosmin Manolescu (Fundatia Gabriela Tudor si DeVir/ CAPa – Centro de Artes Performativas do Algarve, Portugalia);

Heterocromia de Oana Muresan si Catalin Mardale, coregrafia: Oana Muresan (Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca);

Inside My Side, concept si coregrafie Alina Radu (Bucuresti);

Fragile. Handle with Care, concept si coregrafie: Marina Gavriciuc (Bucuresti);

De fapt_, coregrafia: Simona Dabija (Bucuresti)

Nu toti sunt eroi, coregrafia: Cristina Lilienfeld si Samranda Gabudeanu (Asociatia PETEC si Colectiv A, Bucuresti).

Ca tot am facut analogii de mancare, in incheiere il parafrazez pe un mare gurmand, Mircea Dinescu, care declara ca arta de orice fel este un refugiu in fata vremurilor pe care le traim.

Uitandu-ma la lista de mai sus, sunt convins ca nu o sa fiu bine protejat, ba nu, blindat de-a dreptul in fata meschinariilor vietii contemporane.

Marti, doua ceasuri bune

By Iulian in Teatru 0 Comment

V-am mai spus si acum ceva timp despre 11plus1 independent/contemporan, proiect al celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, care va debuta din octombrie 2018.

Am primit de curand detalii de la prietenii de la teatru si va spun raspicat: te lingi pe pleoape de curiozitate!

O necesitate care se impune in legatura cu aceasta stagiune 2017-2018 este ca ziua de marti trebuie arvunita incepand de luna urmatoare, pentru ca ni se vor oferi, succesiv, 6 spectacole de dans contemporan si 6 de teatru independent, pe care o sa le enumar mai jos, pentru simplul motiv ca imi face mie, unuia, placere sa le trec in revista si sa ma supun la deliciul anticipatiei.

Ca manifestatii dansante avem:

– Me, Myself and I – concepul si coregrafia: Carla Waltner, scenografia: Inocentiu Ieremia;

Doua femei contemporane – coproductie LINOTIP, Centru independent coregrafic si Centrul National al Dansului, Bucuresti;

When Darkness Becomes Light – Contemporary Creative Dreamers, regia: Dragomir Daniel Alexandru.

Lay(ers) – Asociatia pentru Teatru si Carte (PETEC), produs de George Apostu Bacau, in colaborare cu Trois C-L Luxembourg;

Lasa-ma sa om – Teatru FiX, coregrafia: Beatrice Volbea;

The Great Scheme of Things – A Puzzle by Fierbinteanu, spectacol realizat de Gabriela si Cristian Fierbinteanu.

Ca manifestatii teatrale avem:

MaRó de Szekely Csaba – regia Andi Gherghe, scenografia: Adrian Ganea;

Habemus bebe de Elena Vadareanu – regia: Robert Balan;

Pe jumatate cantec de Crista Bilciu – productie independenta Teatrul de Foc, regia si scenografia: Crista Bilciu;

Refractie – un spectacol produs de Rodica Buzoianu;

O femeie, adaptare dupa Peter Esterhazy – spectacol al Trupei Țais, conceptul si regia: Andreea Gavriliu;

Omul-Perna de Martin McDonagh – realizat de Fundatia Calea Victoriei in parteneriat cu Teatrul Act, regia: Eugen Gyemant.

Si acum o sa va mai impartasesc ceva: pe aceasta din urma piesa am vazut-o mai demult, iar acum nu ma ajuta sinapsele sa gasesc niste elogii suficient de puternice la adresa ei.

Ce mai reuseste, totusi, creierul meu la ora asta tarzie cand scriu aceste randuri este sa faca un calcul:

Daca Omul-Perna a fost aleasa in rand cu restul spectacolelor, nu inseamna cumva ca si acestea vor fi de la exceptionale in sus?