Pe 25 octombrie (still vechi) sau pe 7 noiembrie (stil nou) în anul 1917, la Petrograd, actualmente Sankt-Petersburg, avea loc ceea ce istoria a înregistrat drept Revoluția din Octombrie, adică instaurarea regimului bolșevic în Rusia.

Rezultatul ulterior a fost apariția URSS, o construcție suprastatală, considerată de mulți nefastă, care a influențat decisiv evoluția lumii în secolul XX.

Așa că, în aceeași zi când nostalgicii, care or mai fi, îi celebrează fondarea, să ne aplecăm asupra unei cărți care spune povestea prăbușirii Uniunii Sovietice.

Volumul Căderea al lui Vladislav Zubok descrie cu un nivel de detaliu care nu este întrecut decât de coerența expunerii acei ani decisivi, care încep odată cu instalarea la conducerea URSS a lui Mihail Gorbaciov și sfârșind cu destrămarea uniunii și apariția mai multor state, dar și a semințelor unor noi conflicte, unul dintre ele încă în desfășurare.

Autorul are de organizat un volum colosal de informație, dar o face cu o fluiditate admirabilă.

Faptul că găsește corelații în derularea evenimentelor nu înseamnă că acestea așa au avut însele o logică intrinsecă.

Dimpotrivă, dacă e o lecție generală care iese întărită din această lectură, este aceea că istoria nu e nicidecum previzibilă, ci doar noi o facem așa privind-o retrosepctiv.

La momentul respectiv, nici Gorbaciov, nici ceilalți actori ai acestei epopei a descompunerii nu aveau habar ce efecte au sau vor avea acțiunile lor.

Ca urmare, portretul liderului sovetic pe care posteritatea occidentală l-a înregistrat favorabil, dar care e detestat de un Putin, de pildă, e complex, dostoievskian de-a dreptul.

De un idealism suprinzător față de materialism dialectic al epocii, Gorbaciov e când un excelent combinator, când un fraier, când un pragmatic, când un diletant.

Faptul că deschis cutia Pandorei alias Perestroika a fost mumă pentru unii, ciumă pentru alții.

Vladislav Zubok acordă multă atenție aspectelor economice, în mod justificat, pentru că acolo s-a dat bătălia cea mare a Războiului Rece și pentru că, pentru fiecare dintre noi, loialitatea și ideologia trec, în primul rând, prin stomac.

Deși e redactată într-un stil sec, de carte istorică pură, nu lipsesc momentele savuroase, cum ar fi metoda ingenioasă prin care potlogarul de Richard Nixon, deja în etate atunci atunci, reușește să obțină întâlniri atât cu Gorbaciov, cât și cu Elțîn, deși inițial amândoi îi dăduseră cu flit.

Ceva ce iese pregnant în evidență, mai ales în lumina prezentului, este atitudinea calculată și competentă a administrației americane conduse de George Bush ăl Bătrân, care n-a sărit în sus de bucurie la vederea dificultăților marelui rival de la Răsărit, ci a încercat să gestioneze situația astfel încât să nu rezulte un conflict civil în care s-ar fi dat cu niscaiva petarde nucleare.

Comparați asta cu politica externă a administrației Trump și o să vă luați cu mâinile de cap.

Căderea e o carte mare, care explică trecutul și, întrucâtva, și prezentul.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o frescă a prăbușirii celor din care am făcut noi înșine parte.