N-am citit mult de George Topirceanu, dar ce mi-a cazut in mana mi-a conturat imaginea unui om uns cu toate alifiile.
Impresia mi s-a cimentat lecturand volumul Memorii de razboi, care acopera atat participarea sa la batalia de la Turtucaia, cat si captivitatea in Bulgaria, in zona Pirin Planina.
Posteritatea are mare noroc ca un conflict atat de important l-a inclus drept combatant si pe un om inzestrat cu un asa har scriitoricesc, deoarece astfel mai aflam si o alta perspectiva, nu numai cele abstracte din documentare, chiar si bine facute, din care reiese ca totul s-a desfasurat ca un joc de sah. Nu, razboiul, asa cum afirma insusi Topirceanu, este o treaba mizerabila cand il descrii de la nivelul pedestrasului care serveste drept carne de tun.
Batalia de la Turtucaia este un episod despre care eu nu-mi aduc aminte sa fi aflat in niciunul dintre ciclurile scolii pre-universitare. De-abia la facultate, am gasit-o mentionata lapidar in manualul pe care trebuia sa il invat papagaliceste pentru admitere. A fost moment anti-glorios al romanilor, care au fost invinsi de bulgari gratie ajutorului primit de la nemti, dar si a eternelor metehne mioritice: superficialitate, dezorganizare si aroganta.
Ca sergent, autorul a fost direct implicat in ciocnirile armate, iar prima parte a acestei carti din categoria biografii, memorii, jurnale este desavarsita in a reda cele trei mari momente ale unei lupte: tensiunea premergatoare, haosul dantesc din timpul ei si episoadele de cruzime macabra care ii insotesc deznodamantul. Topirceanu reuseste performanta de a fi deopotriva patriot si detasat, martor si actor in aceasta tragedie.
Partea referitoare la captivitate consta intr-un veritabil roman picaresc, al carui ton vitriolant este dat de insasi introducerea de tot hazul. In prizonierat, omul Topirceanu se dezvaluie a avea un puternic simt al autoconservarii si o lipsa de scrupule care depasesc starea normala a cuiva care traieste la limita subzistentei intr-o tara straina. Nu mentioneaza niciodata de unde i se trage norocul de a fi preferat si placut de atatia dintre temnicerii sai. Poate ca fiintele umane sunt mai bune decat credem sau poate ca persoana lui educata si cultivata atrage atentia. Aviz celor care sustin ideea inutilitatatii culturii!
Cea mai mare calitate a acestei carti ramane insa faptul ca, fara sa aiba habar de istoria Romaniei sau de a Primului Rzboi Mondial, pana si un bastinas din inima Africii negre poate sa se cutremure sau se amuze citind-o.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o doza de istorie umana de la nivelul colbului.