Inadvertenta este cuvantul care, in opinia mea, caracterizeaza cel mai bine acest tablou al lui Antoine Watteau. Hainele mult prea largi si figura pleostita imi dau impresia unui om care se vede nevoit sa joace un rol care nu i se potriveste, care nu ii place, dar, din varii posibile motive, n-are incotro si nu poate sa il lase balta. Cu toate ca numele personajului, Pierrot (multa vreme tabloul a fost cunoscut sub numele de Gilles), trimite la comedie, nu provoaca rasul, ci inspira un aer trist, mai ales ca figurile vag schitate din josul tabloului, poate chiar tovarasi ai nefericitului protagonist, compun una dintre cele imaginile cele mai dureroase, dar si cele mai intalnite in lumea noastra: multimea care se hlizeste in spatele cuiva care nu stie sau nu vrea sa stie.

Stiu ca intru pe un teren minat, dar cel mai proaspat exemplu care, alegoric, ar putea fi infatisat de acest tablou, este Mircea Geoana in campania pentru prezidentiale.