Hoinărind prin sălile Muzeului de Arte Frumoase din Lille, am descoperit un joc cromatic metatextual deosebit.

Pictura de mai sus se intitulează Curățitoarea de cupru, iar autor îi este Antoine Watteau, ceea ce este o surpriză în sine.

Autorul atâtor picturi galante sau serafice prin tonuri și tematică se apleacă aici asupra unui categorii sociale diferite de aristocrații sau artiștii care i-au servit drept de modele.

Însă o face cu aceeași combinație unică de contururi deopotrivă de ferme și de discrete, iar ce mai atras cel mai mult, mai ales după ce am descoperit titlul, a fost cum însăși trăsătura esențială a cuprului, culoarea, este utilizată dominant.

Iar această dominație este de o subtilitate aparte. Simți prezența nuanței cuprurii peste tot, dar nu o percepi ca pe ceva ostentativ. Este doar un mediu natural, în care figura doamnei care robotește se evidențiază ca punct central al tabloului.

Ca și alți confrați, din alte perioade sau culturi, Antoine Watteau a înțeles câtă grație se poate găsi în lumea celor care trudesc cu mâinile.

Trebuie doar ochi buni și o inimă cu un dram de compasiune.