Din motive obiective, nu am apucat să-mi descifrez notițele din timpului Eurovisionului lui 2026 până astăzi, dar iată ce impresii mi s-au format în timpul concursului acestuia cu cântec(e).

***

Debutul îl readuce în prim-plan pe câștigătorul de anul trecut, motiv să rememorăm că are o voce deosebită, iar modul cum este evocat laitmotivul numărului său muzical este foarte cu stil realizat.

Apar și nelipsiții amfitrioni ai spectacolului, dintre care el emană vestimentar exact kitschul care ne place atât la Eurovision.

Și acum numerele muzicale, că ele sunt hrana noastră pentru suflet.

Danemarca – figură de emo depresiv a la Ville Valo de la Him, prestând melodie tipică uitabilă de Eurovision.

Germania – multă goliciune și spiritul manelistic, suprinzător pentru teutoni, chiar și cu toată globalizarea asta; coregrafie de Pussycat Dolls de pe Temu.

Israel – diamant, cântare în ebraică, engleză și franceză, mai apăsată expresie a sionismului nici că se poate, dar interpretul are vocea la el, nimic de zis.

Belgia – tipa asta cântă cu prune-n gură.

Albania – ăsta plânge după maică-sa în stilul ăla grav balcanic, dar ce-ar zice dumneaei, dacă l-ar vedea îmbrăcat așa?

Grecia – nelipsitul bufon de Eurovision și ecouri ale fenomenului mondial numit Minecraft.

Ucraina – melodie semi-proțăpită combinată cu inevitabile ritmuri tradiționale, dar notele alea ținute sus sunt remarcabile.

Australia – deja știm că australienii iau Eurovisionul foarte în serios și trimit voci de calitate, însă nu cred să fi văzut de mult o interpretă care să știe să make love to the camera ca doamna de față.

Serbia – urmașul în plan vestimentar al lui Cezar Ouatu, restul e uitabil.

Malta – fante de mahala cu straie de Village People, che bello!

Cehia – și ăsta cântă cu prune-n gură, pauză de toaletă.

Bulgaria – influențe de Lady Gaga auzibile la urechea a surdă, dar avem (a) o bunoacă și unduirile ei fenomenale, (b) o trupă de dansatori meseriași, (c) un ritm molipsitor și (d) un titlu cu care te trezești în cap fără voia ta.

Croația – furăciune din coloana sonoră a lui Hans Zimmer din Dune, altoită pe inevitabila ieremiadă slavă.

Marea Britanie – agasant în stilul anilor ’80.

Franța – sună și se vede foarte bine, mi-aduce aminte de Diva din The Fifth Element, dar nu câștigi Eurovisionul în veci cu așa ceva pentru că, de, e Eurovision.

Moldova – moldovenii își văd de cutuma lor de a face lumea să salte la Eurovision.

Finlanda – unul cu facies de Țiriac suferă, iar una botoxată cântă la vioară.

Polonia – gospelu’ și R’n’Bu’ s-au mutat la leși.

Lituania – motivul pentru care în fiecare an mă fac luntre și punte să văd Eurovisionul.

Suedia – nu credeam că există nostalgici după pandemie, iar, după decolteu, aș declara-o candidată la Miss Eurovision.

Cipru – bunoacă ostentativă și ritm manelistic, combinația de care avem nevoie, dar nu vrem să recunoaștem (videoclipul se salvează pentru uz personal).

Italia – italienii nu prea s-au ostenit anul ăsta.

Norvegia – rock care nu se ia prea în serios și care nu sună rău, stai, de fapt, care sună excelent.

România – controversă sau nu, spectacolul elaborat de români, în frunte cu chipul crunt al Alexandrei Căpitănescu, are exact dubioșenia necesară la Eurovision, deși influențele de Nightwish și Evanescence sunt auzibile de la o poștă.

Austria – piesă trimisă la vrăjeală, ca să scape de organizare la anul.

În rest, am avut parte de chestii clasice și câteva momente memorabile.

Publicul cântând la unison Volare la îndemnul Serkăi Serduchka este motivul pentru care iubesc Eurovisionul și nu mă sfiesc să o recunosc.

Numărul muzical de dinainte de darea punctelor (Pavlo Stelar cu Black Lillies) a mântuit orice mizerie auditivă la care fusesem supus anterior.

Superb omagiul adus de titanul Billy Joel Vienei.

Cumetriile la puncte au fost la locul lor, ca și jena vădită a prezentatorilor când reprezentantul vreunei țări încerca să fie spiritual.

Acum câțiva ani, reprezentantul Rusiei a zis la mișto că dă 12 puncte tot Rusiei.

Acum, cel al Israelului a dat de înțeles în stil Mossadian că știe deja cine o să câștige Eurovisionul.

Ca să nu se mai mire cele două națiuni de ce sunt printre cele mai detestate din lume.

Spre cinstea lor, organizatorii nu au acoperit huiduielile publicului la adresa Israelului când se anunțau punctele acestei țări.

La final, a triumfat Dara bulgăroaica și Bangaranga, pentru că asta e starea lumii acum.

Iar eu deja fac planuri să îmi împlinesc visul cu un Eurovision pe viu la Sofia la anul.

Să ne auzim cu bine.