Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (30)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Era o seară ploioasă de vineri.

Neliniștea alegerilor ce urmau să vină plana asupra tuturor.

Vedeam și simțeam toate acestea, dar eram ferit de morbul bacovian pe care îl proiectau, pentru că mă găseam alături de colegii mei de spiță blogosferică la o nouă ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Fiecare dintre aceste evenimente sibaritic-sociale este special, dar acesta a fost unul aparte, pentru că, în cadrul lui, am regăsit vinuri ale Cramei Corcova, prezentate chiar de proprietarul român al întreprinderii, Șerban Dâmboviceanu, el însuși protagonistul uneia dintre cele mai reușite incursiuni culturalo-bahice de la începuturile-mi în domeniu.

Într-o lume agitată, în perpetuă schimbare, a fost mai mult decât dătător de speranță să văd că eleganța, bonomia și generozitatea în explicații care l-au caracterizat atunci au rămas neschimbate.

În dialogul cu domnia sa, am revăzut și sporit impresia că domeniul Corcova este un tărâm unde s-a consumat multă istorie.

În cadrul discuției, am aflat că, în unele porțiuni ale viei, solul păstrează scoci antediluviene, de pe vremea că mealegurile noastre erau acoperite de un ocean, iar omenirea era doar un un vis îndepărtat.

Mihai Viteazul, care, până să ajungă ban al Craiovei sau domn al Țării Românești, a fost și bănișor de Strehaia, a făcut danii unor apropiați unele podgorii din zonă, iar crama existentă la 1907 a fost arsă în focul răscoalei din acel an.

Sub atenta și priceputa oblăduire a prințului Anton Bibescu, un veritabil crai de curte veche (dar asta e o altă poveste), ingineri austrieci au construit facilități moderne, care au rezistat până în prezent, tancurile de ciment, bunăoară, fiind utilizate chiar și acum în procesul de vinificare.

Și, fără să fi premeditat în vreun fel asta, permanența istoriei s-a manifestat și în acea combinație vin-brânză care m-a cucerit cel mai mult senzorial și intelectual.

Și atunci, și acum am fost captivat de discreta distincție a unui Sauvingnon Blanc, care, deși e plasat la început de degustare tocmai pentru această virtute a sa, nu trece neobservat, nu se strecoară prin istorie fără să lase vreun omagiu muzei Mnemosina.

Un vin sec, dar care a generat colocvii oricum, numai seci nu.

Dar, conform principiului enunțat de Heraclit, totul curge, așa că, față de Mozzarella Fresca de atunci, acum vinul și-a cununat aromele cu Camembert Delaco, tot o brânză din lapte de vacă, tot onctuoasă și mătăsoasă ca textură, dat una matură, că doar m-am mai maturizat și eu între timp, nu?

Am fost găzduiți de spațiul șugubăț al localului 12Doișpe, care invita la un dialog pe măsură, udat de licoare bahică din belșug, dar și hidratați cu neprețuita apă de masă Dolce Vita, care a neutralizat binecunoscutele efecte secundare ale vinului, lăsând să domnească încrederea, speranța și umorul.

Hai să le facem permanente, ce ziceți?

Credit foto: Daniel Botea, zis și CCRu’.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (29)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

O seară muzicală superbă (fapt la care voi reveni mai jos) a avut drept încununare participarea tardivă, dar nu incompletă (căci am recuperat rapid) la o nouă ediție de sibaritism oenologico-culinar, cunoscut în Bănie și sub numele de Brânzeturi cum se… cuVin.

Oaspeții generoși care ne-au furnizat licorile bahice de data aceasta au fost cei de la Viile Metamorfosis din regiunea de mare tradiție Dealu Mare, pe care, pe măsură ce o descopăr, o asemuiesc cu Toscana cea glorioasă a surorii noastre de gintă latină.

De această cramă mă leagă o amintire foarte plăcută de acum ceva ani, când, la un târg de vinuri organizat de prietenul nostru neabătut, domnul Doru Ionescu, am descoperit pitorescul senzorial al soiului Shiraz (știu, e Syrah în Europa, dar trimiterile la Omar Khayyam et comp. sunt irezistibile), prin intermediul unui vin Metamorfosis.

Iar acum, mulțumită doameni Valerica Coza, l-am regăsit și îl voi savura din nou.

Însă, dacă e să aplic principiul latin sine ira et studio, vinul care a fost primus inter pares al serii nu poate fi decât încă o metamorfoză superbă a soiului Cabernet Sauvignon în Cantus Primus, asociat cu de-a pururi gustoasă brânză Grana Padano de la Delaco, cu textura ei inimitabilă.

Un buchet oenologic de arome bogat ca o cunună de lauri, dublat de distincția asumată a imaginii de ansamblu a acestui vin, care beneficia pe etichetă chiar de un citat din operă grandioasă a lui Ovidiu.

Cum am menționat anterior, veneam de la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, unde ascultasem Stabat mater, emoționantă operă a lui Pergolesi, ale cărei versuri sunt, de asemenea, în latină.

Acest contact multiplu cu o limbă antică ai cărei beneficiari suntem m-a făcut să simt acea continuitate a istoriei care e reazăm subtil într-o lume atât de agitată.

Desfășurată în ambianța primitoare și aristocratică a Casei Universitarilor din Craiova, această seară de degustare a inclus și un moment de anulare a unui vot, că doar ne-am obișnuit cu asta.

Totuși, spre deosebire de mulți concetățeni ai mei, eu nu vreau turul doi înapoi, ci doar să se organizeze ale scrutine gustative.

Cu cât mai dese, cu atât mai bine.

Credit foto: Daniel Botea, zis și CeCeReu’.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (20)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 2 Comments

A fost odată ca niciodată o degustare de vinuri împerecheate cu brânzeturi la care a participat autorul acestor rânduri.

Anii au trecut, fire albe s-au mai strecurat în părul său și al comesenilor, dar această tradiție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin a continuat neabătută, înfruntând pandemii și izolări și războaie.

De data aceasta am reușit să îmi potrivesc prezența cu a cramei Liliac, care, acum ceva timp întinsese la maxim limitele colegilor mei, printr-o gamă de nouă reprize de sorbiri bahice.

Sesiunea de acum a fost mai cuminte și a avut o configurație echilibrată, a început cu un spumant, a sfârșit cu un vin desert, trecând prin cele trei culori pe care le cunosc pe lume, alb, roze și roșu.

Dintre toate aceste asocieri, preferata mea a fost cea care a adus împreună Liliac Sauvignon Blanc și Camembert Ile de France de la Delaco.

Experiența mea anterioară cu Sauvignon Blanc îmi întipărise senzația unui vin liniștit, răcoritor, caracteristici pe care le-a avut și acesta, plusând cu o aciditate plăcută, ca zâmbetele pe care ți le smulge un introvertit cu simțul umorului, care aruncă în discuție câte o vorbă de duh.

Combinația cu brânza Camembert, la rându-i generatoare de trăiri gustative calme, dar în niciun caz anodine, a fost desăvârșită.

Nu explozivă, nu invazivă, nu sforăitoare.

Dar memorabilă.

A contribuit la asta și o amplă metaforă pe care mi-am construit-o mental și care a pornit de la spusele lui Alexandru Zeca, reprezentantul cramei, potrivit cărora prin acest Sauvignon Blanc, cei de la Liliac au vrut să facă apel la gusturile copilăriei, în special la socul cules primăvăratic și transformat estival în acel suc răcoritor pe care încearcă (fără succes) atâtea companii să îl imite.

Acest recurs la amintiri m-a aruncat cu gândul la Persistența memoriei, tabloul lui Salvador Dali, inspirat, după cum el își relata, din imaginea unor bucăți de Camembert prelingându-se de o masă.

Vinul este ghid prin tezaurul format de circumvoluțiuni.

Din tot ce s-a glăsuit la această relatare, m-a încântat și povestea numelui Cramei Liliac.

Fiind din Transilvania, nu s-a sfiit a exploata mitul pe care ni l-a azvârlit Bram Stoker în ogradă, dar acest animal atât de interesant nu este doar un simbol vag amenințător, dimpotrivă. Liliecii aciuați în clădirile vechi din preajma podgoriei sunt neîntrecuți vânători ai insectelor care dăunează viței de vie, așa că proprietarii le-au adus astfel cel mai semnificativ prinos de recunoștință.

Dacă nu v-am convins încă de amploarea deliciilor acestei seri, aflați și că în festinul, frugal în aparență, spectaculos în esență, s-au regăsit și pufoase felii de Focaccia, pregătite de cei de la C House Milano Craiova, peste care a curs uleiul de măsline desăvârșit al celor de la Eliada.

Vin, pâine, brânză, ulei de măsline, prieteni, voie bună.

Un symposium a la Platon, nu neapărat pe filosofie, ci pe eudemonie.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (14)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Din 45 de ediții de Brânzeturi cum se… cuVin, organizate de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro am participat la aproape o treime.

Nu-i mult, dar nici puțin, astfel încât factorul de noutate, mai ales în ceea ce privește informațiile despre arta vinificației, s-a mai estompat.

Cel puțin așa credeam până la acest eveniment, desfășurat în primitorul local Ribs House Craiova, când mi s-a relevat că am greșit amarnic.

Dar ce drag mi-a fost să constat asta!

Acum, mai mult ca niciodată, prezentările fiecărui soi de vin nu au mai venit din partea unor reprezentanți bine pregătiți ai producătorului, ci a unor persoane animate de pasiune pursânge.

Nu știu de când datează cea a Lenuței și lui Narcis, dar a văzut evoluând sub ochii mei, de la știință peste medie într-ale vinului la începere de studii la producție propriei, realizată în cel mai profesionist mod.

E acel miracol al dedicării, la care am mai fost martor în cazul unei cunoștințe care creează vestimentație cu gust, a unei prietene care plăsmuiește căni de lut de o imperfecțiune voită sublimă, a altei prietene care e călătoare înveterată și a ajuns a-i ghida pe alți călători la rândul lor.

Mai pot găsi exemple nenumărate, toate fiind totodată și surse inspirație pentru mine, pentru a-mi continua lupta pentru propriile pasiuni.

Vinurile care le-au prilejuit Lenuței și lui Narcis etalarea unor cunoștințe vaste, dar modest asumate au fost din gama Domeniile Sâmburești, o mai veche cunoștință a bloggerimii din Craiova.

Bineînțeles, au fost împerecheate cu brânzeturi de la Delaco, provocarea perpetuă pentru fiecare participant la degustare fiind a găsi asocierea preferată, fapt nu tocmai lesnicios, deoarece nu sunt rare situațiile când fie vinul, fie brânză îți sunt foarte pe plac, dar interacțiunea lor ba.

În cazul meu, cuplul (iar personificarea are un rost, după cum veți vedea) a fost unul în care cei doi parteneri aveau și lucruri în comun, și mici diferențe – Chardonnay și brânză Havarti.

Chardonnay este o vin recunoscut pentru blândețea și îngăduința sa, un vin care nu vrea să iasă în evidență, însă pe care îl remarci, îl ții minte și la care te întorci.

Cel de la Domeniile Sâmburești este promovat drept Un vin care înțelege femeile. Ca bărbat, o așa declarație mi-a stârnit interesul, dar și ambiția de a stabili dacă nu cumva este o dovadă de aroganță.

Consumându-l, n-am fost edificat (nici nu prea ai cum, hai să recunoaștem), dar nici n-am rămas fără un răspuns.

Iar acest răspuns a reieșit din interacțiunea cu brânză Havarti – Delaco D’Exceptie. Originară din Danemarca, această brânză moale, dar nu molatică, dulceagă, dar nu foarte, un pic acidă, dar fără a fi agresivă, a constituit companionul (sau companioana, după cum vreți să le atribuiți genurile) perfect pentru Chardonnay.

Aciditățile lor s-au îmbinat plăcut pentru limbă, precum micile tachinări dintr-un cuplu.

Niciunul nu avea un gust atât de intens, încât să domine, astfel încât compromisul era ușor de atins.

Până și culorile se asemănau, deși ăsta e un argument care nu e placul internaționaliștilor și adepților corectitudinii politice.

Iar această armonie de cuplu s-a reflectat în ceva ce ne-au mărturisit Lenuța și Narcis.

Relația lor a ieșit întărită din împărtășirea unui pahar de vin.

Mi s-a cerut să prezint în articol ceva inedit învățat în timpul degustării.

Ce v-am spus mai sus e mai important decât toate detaliile despre fenol, despre baricat, despre gustul lemnului în vin pe care ni le-au relatat cei doi experți autodidacți într-ale vinului.

Pentru că, așa cum însuși Narcis ne mărturisea, aventura în lumea vinului de calitate nu i-a scos în cale decât oameni care doresc să se simtă bine.

Așa că, dragi comeseni și colegi bloggeri, să ne revedem și să ne simțim bine încă 45 de ediții de Brânzeturi cum se… cuVin de acum încolo.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (3)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

branzeturi_vin3

Initial, mi-am arogat titulatura de „gurmand connaisseur” la misto, dar acum incepe sa capete substanta, pentru ca, pe 24 martie, la Temple Bar din Craiova, mi-am mai dezmierdat inca o data papilele gustative in cadrul evenimentului Branzeturi cum se… cuvin, care a reunit branzeturi Delaco si vinuri de la Corcova Roy & Damboviceanu.

A fost o experienta pe care epitetul de „agreabila” de-abia daca o descrie palid. Vinurile de Corcova sunt romanesti, dar cizelate de inegalabila traditie frantuzeasca, iar acest melanj cultural mi-a zgandarit si mai abitir curiozitatea-mi specifica. Curiozitate care mi-a fost satisfacuta pe deplin de raspunsurile lui Serban Damboviceanu, partener in cadrul firmei Corcova Roy & Damboviceanu. Pe langa ample si placute discutii despre aventura vinurile romanesti pe piata franceza, am aflat si informatii interesante despre rolul sticlelor cu umar, a explicatiei pentru nuanta inchisa a acestora sau despre cum se distinge culoarea reala a unui vin.

branzeturi_vin5

Ce am apreciat in mod deosebit la Serban Damboviceanu a fost ca intruchipeaza calitati pe care le-am vrea multiplicate in randul romanilor: politete, spirit intreprinzator, deschidere, educatie elevata, umor.

De cealalta parte, a branzeturilor, acelasi Alin Sintimbrean de la DictonarCulinar, mai putin podoaba maxilo-faciala, prilej cu care am constatat cat intinereste un om cand isi da barba jos si e animat de pasiune in ceea ce face. Pe langa desavarsitele armonii gustative elaborate de Alin, am mai avut parte si de un bonus: o mostra de intelepciune orientala, pe care nu v-o impartasesc decat la un pahar de vin cu branzeturi.

branzeturi_vin6

Combinatia pe care am ales-o de data aceasta este una surprinzatoare pentru cei care au fost acolo si s-au indreptat spre altele mai spectaculoase: Mozzarella Fresca – Sauvignon Blanc. Intr-un cuvant, as caracteriza-o asa: simplitate.

Mozzarella Fresca de la Delaco este facuta din lapte de vaca si are o reputatie putin nedreapta – este asociata indeobste cu pizza si lasagna, fiind capabila, insa, sa trezeasca singura placute senzatii prin gustul usor sarata si aroma fina, de lapte. Are si o poveste frumoasa: originara din Campania si atestata la curtea papala inca din secolul al XVI-lea, s-a nascuta printr-un fericit accident, cand o bucata de cas proaspat a cazut intr-un vas cu apa clocotita, la o mica fabrica de branzeturi, din zona orasului Neapole. Intr-un cuvant: mangaiere.

Sauvignon Blanc este un vin delicat, limpede, cu reflexe argintiu-verzui, cu alcool in concentratie de 12,5%, suficient sa incite imaginatia si sa dezlege limbile, dar si suficient de intepator sa te readuca in planul material al existentei. Intr-un cuvant: trezire.

Ma opresc aici cu descrierea acestui eveniment, pentru ca vad deja priviri ciudoase din partea celor care nu au fost de fata.

branzeturi_vin4

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare3

Pe 12 noiembrie am participat la un eveniment inedit pentru mine. Am mancat si am baut.

O sa-mi spuneti ca asta fac zilnic, din moment ce raspund la numele de om. Da, dar modul in care am facut-o a elevat-o de la simpla ingurgitare la rang de veritabila experienta cultural-gastronomic.

Evenimentul s-a numit Branzeturi cum se… cuvin, a avut loc la Restaurantul Rex si a constat din degustari de vinuri oferite de Crama Oprisor imperechate cu branzeturi din partea Delaco.

Procedura (un cuvant poate prea tare pentru o astfel de experienta senzoriala, dar adevarul ca totul a fost organizat temeinic, incat sa produca efecte maxime) a fost urmatoarea: ni s-au prezentat 5 combinatii de sortimente de vin si branzeturi si ni s-au oferit explicatii ample, dar accesibile despre producerea si arta savurarii fiecarui produs. Specialistii de la Crama Oprisor sau Alin Santimbrean, omul din spatele DictionarCulinar.ro, au fost degajati si nu s-au zgarcit la dialog, chiar si cand aveau parte de intrebari mai naive, venite din partea unui ageamiu intr-ale fineturilor gastronomiei, ca mine.

degustare1

La final, ni s-a dat ingrata sarcina de a alege combinatia favorita. Dupa deliberare, papilele gustative au decis ca numarul 4 le-a rasfatat cel mai mult.

Aceasta combinatie a constat din branza Grana Padano si vin La Cetate Cabernet Sauvignon, asezonate cu piper negru si ulei de masline.

Branza Grana Padano are o indelungata istorie (reteta dateaza din secolul al XII-lea!), un pic de duritate si o textura granulata, care, in combinatie cu gustul catifelat al Cabernetului Sauvignon La Cetate de la Crama Oprisor (pe care l-am plimbat prin toata cavitatea bucala, potrivit indicatiei sommelier-ului, intru maximizarea desfatarii mele) m-a transportat intr-un illo tempore de poveste – Cei trei muschetari sau chiar ceva de Balzac.

Papilele mele gustative mi-au impus deja sa ma fac luntre si punte sa mai fiu invitat la evenimente similare.

degustare2

Sursa fotografii: Lucian Prejbeanu Photography