Au curs râuri de cerneală, au scăpărat miliarde neuroni, s-au făcut o sumedenie de filme și documentare, toate pentru a găsi un dram de explicație pentru apariția crizelor economice.

Fără pretenția de a fi economist, îmi permit să avansez propria-mi explicație, care are la bază nu doar mecanisme matematice, ci și psihologice.

Simplu spus, oamenii s-au aventurat prea mult în a cheltui și tranzacționa bani pe care nu îi aveau.

Adică au manifestat o încredere nețărmurită (și nefondată) în viitor și în perspectivele lui.

Iar aici intervine nevoia paradoxală de pesimism.

Uneori, a-ți imagina cele mai negre scenarii cu putință nu este doar sursă de nefericire, ci și hamul care te împiedică să iei decizii prăpăstioase, inclusiv financiare.

Dar, totuși, ce-ar fi dacă…?

Un format de întrebare către sine care mă ajută să îmi aduc aminte că prosperitatea de acum nu e garantată pentru viitor și că o plasă de siguranță este să am niște economii puse deoparte.

Nu cred că poate contrazice cineva utilitatea unei asemenea abordări a finanțelor personale, dar cum facem să rupem o centimă din plăcerea actuală, pentru a o avea în caz de restriște viitoare?

Aici sunt mai umil și nu pretind că aș avea vreun panaceu.

Am însă două metode pe care le-am deprins de la cunoscuți.

Una este de o simplitatea absolută:

Înainte să dai click pe ”Adaugă în coș”, ia o pauză de zece minute. Du-te departe de monitor (sau de vitrină) și fă altceva. Când revii, vei constata (fapt pentru care pot depune mărturie atât subsemnatul, cât și cercetătorii britanici) că cel puțin jumătate din eventualele cumpărături nu mai par stringente, ba chiar deloc necesare.

De la bani, tehnica asta se poate extinde și la vorbe necugetate. Vorba ceea, pauzele lungi și dese, cheia evitării marilor insuccese.

Cea de-a doua metodă este preluată de a un unchi al mamei mele, care ne-a fost mie și surorii mele ca un al doilea bunic:

Sora mea e și ea protagonistă în poveste. Cochetă de mică, își cumpăra des rochițe. Când nenea Ion, unchiul cu pricina, venea pe la noi, se repezea să i-o arate.

Nenea Ion întreba cât a costat, apoi socotea în minte și spunea, fără vreun pic de malițiozitate:

– Aha, cu banii ăștia luam X pâini.

Sora-mea se dezumfla un pic, conștientă de nouă lumină în care este pusă intempestiva ei investiție neamortizabilă.

Sunt lucruri de care avem nevoie în viață: apă, pâine, îmbrățișări sau libertate.

Unele sunt neprețuite, altele costă bani.

Acestea din urmă pot fi un parametru excelent în a măsura utilitatea unui lucru pe care vreți să-l cumpărați.

Cu banii de bluza asta văd vreo cinci filme. Cinci! Las’ că stau și fără bluză, mai bine îmi scot amicele la o seară de Brad Pitt!

Până acum am vorbit doar despre cum să nu cheltui bani aiurea, însă procesul de economisire este mai complex de atât, pentru că macroeconomie mai apar și procese precum inflația sau devalorizarea, iar pentru asta este nevoie de instituții specializate în a te ajuta să pui deoparte bani albi pentru zile negre.

Ca urmare, am acceptat provocarea celor de la Casa de Ajutor Reciproc Top Invest de a le adresa trei întrebări cât mai încuietoare despre depozite, economii și economisire în general.

1. Trăim într-o lume care încurajează consumul ca rețetă pentru fericire. Cum reconciliem asta cu nevoia de economisire?

Consumul este o rețetă pentru fericire în limita banilor pe care-i ai pe card. Dar nu este suficient. Avem nevoie să consumăm bunuri și servicii, pe cât se poate de calitate și cât mai diversificate. Dar, e bine ca în cele mai multe cazuri să platim cu ”cardul de economii” nu cu descoperitul de salariu. Trebuie să muncim eficient, să avem o productivitate sporită, să avem un venit mare, să cumparăm calitate. Trebuie să le facem pe toate, să cheltuim tot, pâna la fundul cardului, dar dupa ce economisim înainte o parte din salariu. În viață pot apărea nevoi financiare, unele de urgentă, mai mari decât banii de pe card. În situații de acest fel, trebuie să ai acei bani (pentru zile gri), pe care-i poți folosi imediat. Voi lua un exemplu clasic, creditul cu buletinul pentru produse electrocasnice. Merge brici! Pleci cu camionul de la magazin, dar plătești în 3-5 ani, de 3-5 ori mai mult decât ai fi cumpărat cu banii tăi, economisiți. Soluția este să fim cumpătați, să cumparăm strict ce avem nevoie. Cu puțină disciplină putem evita situații delicate. Știu că „E plictisitor să faci economii. E mai distractiv să cumperi haine, aparatură electronică și tot felul de alte lucruri“.

2. Aristotel spunea că virtutea este calea de mijloc, extremele negative fiind deficiența și excesul. Care trebuie să fie abordarea în economisire, astfel încât să nu ajungi a fi un Hagi Tudose disprețuit și izolat?

Simplu. Să stabilești o sumă pe care vrei s-o economisești în fiecare lună. Să zicem 500 lei. Primești salariul pe 12 ale lunii. Prima plata pe care o faci este pentru tine. Transferi suma de 500 lei în contul de economii. Trebuie să ai un plan cu banii economisiți. Să faci ceva, să cumperi ceva, să pleci undeva. Economisirea are un scop bine definit, care te ajută să nu intri în contul de economii peste 5 zile de la transfer. În functie de scop și termen putem stabili în mod realist cât economisim lunar. Orice sumă economisită la un moment dat va fi cheltuită. Ne-am realizat scopul pentru care ”am suferit” o perioadă definită. Recomandarea mea este ca suma economisită sa nu depasească 20 % din venitul net, oricât ar fi acesta. Ca să economisești mai mult, nu trebuie să-ți impui un procent mai mare, ci trebuie să ai un venit mai mare.

3. Depunerea de bani la o instituție precum CAR Top Invest presupune un exercițiu de încredere. În zilele noastre, încrederea vine și din prezența mediatică a unui nume. Cum poate o astfel de organizație precum CAR Top Invest să câștige încrederea potențialilor deponenți, în fața unor nume arhicunoscute din domeniu, precum BRD, CEC Bank sau alte bănci consacrate?

Generăm încredere printr-un management performant. Rezultatele ne ajută. E adevărat, nicio CAR din Romania nu are forța mediatică a unor entitați bancare. Bancile sunt în jur de 40, CAR-urile sunt peste 2500. Există trei moduri de încredere cu care CAR Top Invest operează.

1. Încrederea personală. Eu, Mihai Rosculeasa conduc de peste 12 ani case de ajutor reciproc și membri îmi cunosc potențialul, seriozitatea și capacitatea.

2. Încrederea organizatională. Modul de lucru, dobânda oferită la ” depozitele CAR ” fonduri sociale financiare, analiza efectuată în acordarea de credite CAR, asigurarea cu giranți a fiecarui împrumut acordat, constituirea și consolidarea Fondului de Risc Intern și a Rezervelor Statutare reprezintă o adevărată rezervă mutuală.

3. Încrederea prudențială. Suntem membri fondatori și participanți la schema de garantare a Fondului de Garantare al Caselor de Ajutor Reciproc. Într-o eventuală situație de insovență, economiile depuse la CAR Top Invest Craiova sunt garantate integral. Însă cel mai important aspect este ca membrii noștri să fie mulțumiți, fiecare în parte, de câstigul pe care-l are din calitatea de membru CAR, fie că economisesc, fie că se împrumută. Avem în vedere și suntem în discuții avansate cu o companie fintech să dezvoltăm o platformă financiară care va avea o vizibilitate în mass media mai mare.

Când voi avea aceste răspunsuri, le voi adăuga aici, pentru că ar putea fi de folos oricui este prins în această complicată urzeală a organizării vieții de azi și de mâine.

Notă: Am primit răspunsurile, după cum puteți citi mai sus.