Comori din Est pentru toată lumea

By Iulian in De prin satul planetar, Publicitate 2 Comments

Dacă la ediția din 2025 a evenimentului Treasures of the East am participat mai degrabă fugitiv, anul acesta mi-am acordat mai mult timp și bine am făcut.

De menționat că și așa tot n-am apucat să ajung la atelierele tematice din timpului acestui festival gastronomic, însă am acumulat experiențe senzoriale (și culturale) pentru un an întreg (până la ediția din 2027).

Prima dintre incursiunile mele la Treasures of the East 2026 a avut loc în timpul expoziției generale de la Ramada Plaza Craiova, spațiu încăpător și adecvat pentru astfel de manifestări.

Intrat în marea sală m-am simțit din nou ca un Parpanghel pierdut în fericirea de a se vedea înconjurat de bucate care mai de care.

După ce am înghițit în sec, mi-am propus să nu pățesc precum măgarul lui Buridan și am procedat sistematic la degustări de de toate.

Dileme tot au fost.

Care zacuști au fost mai degrabă lunecătoare pe gâtlej.

Care tipuri de pâine făcută tradițional a evocat cel mai bine zilele de odinioară de la bunici.

Care vin le însoțit cel mai fălos?

Bineînțeles că nu i-am ocolit pe prietenii de la Eliada, cu măslinele lor care te trimit în epopeile lui Homer și cu uleiul care pare cântat de Odysseas Elytis.

De fapt, m-am surprins și pe mine când m-am încumetat să încerc niște produse din pește (care nu mi-e prieten gastronomic) și pomenindu-mă devorând cantități mari de crap afumat.

Iar dacă l-am văzut pe Charlie Ottley pe-acolo e semn că se întâmplă lucruri la Craiova care merită spuse în lumea largă.

Cea de-a doua sesiune de blagoslovire culinară a avut loc cu ocazia Zilei Naționale a Gastronomiei și a Vinului Românesc și s-a desfășurat la Restauratul Ellipse a aceluiași Ramada Plaza Craiova.

Tot ce este festin descris prin literatura românească și-a găsit materializare aici.

De regulă, mă ghidez după dictonul ”mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc”, dar acum am suspendat-o din motive de forță majoră.

Cum să nu iau din aperitivele care singure ar fi săturat un Pantagruel?

Sau din tochitură?

Sau din sarmale?

Sau din varza călită?

Sau chiar nițel păstrăv, că tot m-am reconciliat cu tagma ihtiologică?

Sau din alivenci?

Nota bene, toate udate de excelentele vinuri de la Sâmburești, în frunte cu deplin meritat premiatul Chateau Valvis Fetească Neagră, soiul acela care la loc de cinste în însăși panoplia de la Muzeul Vinului din Bordeaux.

N-a lipsit un moment de virtuozitate dansantă din partea unor membri ai ansamblului ”Maria Tănase”, iar eu, ghiftuit și fericit, am concluzionat:

E bine să iubești lumea toată.

Și cel mai bine e să începi cu ce te înconjoară.

P.S. Doamna Bogaciu mi-a reamintit în comentarii că am gustat si o sumedenie de brânzeturi, în special sâmbătă, campion fiind sortimentul de la standul dumneaei, unul asemănător brânzei de burduf, pe care am hăpăit-o masiv în dauna altor vizitatori.

Mea culpa pentru această impardonabilă omisiunea din articol.

Nu și pentru lăcomia de la fața locului.

În Est suntem, în Est ne ospătăm

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Ediția de anul trecut a Festivalului Treasures of the East mi-a încântat diverse simțuri și facultăți cognitive.

Am gustat bunătăți de peste tot din România și nu numai.

Toate au culminat cu a încerca o sumedenie de soiuri de brânzeturi, asezonate de poveștile lui Marian Timofti, cu un accent și har de narator leit al lui Ion Creangă.

Mai presus de toate, am întâlnit oameni de ispravă, care își dau silință să ofere celorlalți produse de calitate.

Nu e de mirare că voi răspunde prezent fără să preget la această a doua ediție din 2026, care va avea loc tot la Ramada Plaza Craiova, între 2 și 4 octombrie 2026.

Pe lângă istoricul savuros de mai sus, ne așteaptă alte delicii gustative și educative.

Dar ce este Treasures of the East?

Festivalul este o întâlnire a profesioniștilor din domeniul vinului, gastronomiei, ospitalității și turismului cu publicul interesat să descopere vinuri, gusturi și oportunități de turism în regiunea Dunării de Jos.

Evenimentul urmărește să pună bazele unui festival regional de vinuri și să dezvolte colaborarea cu profesioniști din Ungaria, Serbia, Macedonia de Nord, Georgia, Bulgaria și Republica Moldova. Prin această inițiativă, organizatorii își propun să construiască o voce comună pentru promovarea vinurilor și produselor Europei de Est.

Ca și anul trecut, publicul va avea acces liber în cadrul expoziției (a se citi ospățul) general, mai precis sâmbătă, 3 octombrie, între orele 11:00 și 17:00, la parterul hotelului Ramada Plaza din Craiova.

Pentru cei care vor să se cufunde și mai cu nesaț în această lume delicioasă a gastronomiei, există și o suită de aeliere și evenimente care vă vor lăsa gura apă citindu-le (e și cazul meu, nu vă ascund asta).

Prima zi a festivalului este dedicată concursului de vinuri Wines of the East, la care pot fi înscrise vinuri din România și din alte țări ale Europei de Est. Vinurile sunt evaluate de un juriu de specialitate, iar rezultatele vor fi anunțate după încheierea festivalului. Concursul nu este deschis publicului larg.

Programul din Craiova include și o seară la Enoteca Social: vineri, 2 octombrie 2026, începând cu ora 18:30, este programat evenimentul Georgian Night by Brot & Wein. Locurile la acest eveniment sunt limitate, iar participarea presupune achiziționarea biletelor în avans.

Sâmbătă e o zi plină, pe lângă festinul general, au loc atelierele de mai jos, iar eu mă tem că o să pățesc precum măgarul lui Buridan, adică o să mor de foame și de sete, neștiind ce să aleg mai întâi.

De menționat că locurile la aceste evenimente sunt limitate, iar participarea presupune achițizionarea biletelor în avans, prin link-urile fiecărui eveniment.

Ultima zi a festivalului coincide cu Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului din România. Între orele 13:00 și 16:00, la Restaurantul Ellipse – Ramada Plaza Craiova, sărbătoarea aduce la aceeași masă publicul și oaspeții din străinătate prezenți la festival, în cadrul unui brunch dedicat gusturilor românești.

Nu vă arăt meniul de la acest ospăț care începe de cu dimineață și se va sfârși pe la chindii (așa preconizez, deși programul pare a fi altul), pentru că vă bag în boale.

Toate poveștile gastronomice cu care am crescut se vor materializa sub mâna pricepută a echipei de bucătari a Ramada Plaza Craiova, udate de vinuri de la Sâmburești și hidratate de AQUA Carpatica.

Pentru cei care vor să marcheze Ziua Gastronomiei la brunchul de închidere a festivalului, participarea se face în limita locurilor disponibile, pe baza biletelor achiziționate în avans.

Ce să mai, Săptămâna lui Procoavă din Brumărel începe cu răsfăț în Bănie!

Cultura țestului în Oltenia

By Iulian in De prin satul planetar, Publicitate 1 Comment

Când eram mic și petreceam mai mult timp la bunicii de la țară (o pereche erau în oraș), aveam câteva activități preferate.

Când era vremea bună, să urmăresc de pe o stivă de lemne ecosistemul din curtea cu păsăret (stabileam relații ierarhice, cine pe cine bate, ce curcan e fricos, ce cocoș e arțăgos).

Când era frig, însă, mă cuibăream în odaia de gătit alături de bunica mea, care avea obiceiul să murmure tot felul de cântecele, și urmăream fascinat procesul de realizare a pâinii (uneori cu umplutură de brânză, un deliciu!).

Mititel fiind, nu înțelegeam cum o pleașcă de aluat intra sub acea cupola căreia cei mari îi spuneau ”țest” și ieșea o bunătate.

Acolo, sub acel mecanism simplu, dar ingenios, se întâmpla o magie care e încă în viață, așa că nu mică mi-a fost bucuria când am auzit că s-a lansat proiectul Cultura țestului în Oltenia, realizat sub egida Consiliului Județean Dolj și care are ca scop să înscrie această tradiție culinar-folclorică pe lista Patrimoniului Imaterial UNESCO, acolo unde mai sunt doina sau călușarii.

Centrul Județean de Cultură și Artă Dolj, Muzeul Olteniei Craiova, Liceul de Industrie Alimentară Craiova și Asociația Curaj Înainte și-au day mână pentru a această binevenită inițiativă de conservare și promovare a culturii tradiționale, beneficiind și de aportul neprețuit al Ioanei Baskerville, expert UNESCO și președinte al Comisiei Naționale de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care va ajuta la întocmirea documentației.

Proiectul a fost lansat pe 5 august 2026 la Craiova și va presupune mai multe etape:

– Documentarea științifică;

– Componenta de autenticitate, în care secția de Etnografie a Muzeului Olteniei va face documentarea în teren (interviuri, înregistrări video, documentație istorică) în toată Oltenia, în localități în care se păstrează meșteșugul confecționării țestului;

– Înscrierea tehnicii de confecționare a țestului în Registrul Ocupațiilor Tradiționale din România;

– Conservarea componentei tradiționale, care se mai păstrează în foarte puține locuri din Oltenia;

– Depunerea documentației la Comisia Națională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial;

– Promovarea, care include un program complex de educare și revitalizare a gastronomiei tradiționale (demonstrații culinare și ateliere practice, conferințe și cursuri tematice, expoziții itinerante).

Una dintre explorările mele intelectuale este să frunzăresc digital lista tradițiilor înscrise pe lista UNESCO, căci mi se pare că acolo e sufletul lumii, plăpând, dar care încă palpită de viață.

Așa am fost ispitit să îi caut pe dervișii Sufi și rotirea lor transcendentală.

Așa am luat parte la o Rodă de Capoeira.

Așa am savurat corul polifonic corsican de pe coloana sonoră a filmului Napoleon al lui Ridely Scott.

Și tot acolo sper să regăsesc cândva țestul oltenesc, care e parte din copilăria mea.

Sursă imagini: Daniel Botea.

Sesame, deschide-te (gustului)!

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Pe cât de umil pare susanul, pe atât de îndelungată îi este istoria.

Adus din sălbăticie între plantele cultivate de om încă de acum 3000 de ani, a călătorit din Africa de baștină până în diverse părți ale lumii, ajutat de faptul că rezistă foarte bine la uscăciune și chiar secetă.

Principala sa proprietate, faptul că este boagt în uleiuri vegetale utile organismului uman se reflectă în numele său, care vine din latinescul sesamum, la rându-i derivat din anticul akkadian samassamu, care se traduce simplu prin ”ulei” sau ”grăsime lichidă”.

Pe unde a pătruns ca plantă, pe acolo s-a impus și în gastronomie, iar unul dintre cele mai importante avataruri culinare ale sale este pasta de susan numită Tahini, pe care am avut ocazia să o descopăr la cei de la Sundy Bites, deja experimentați realizatori ai unor astfel de produse.

Acest preparat este rodul tradițiilor bucătărești ale Orientului Mijlociu, fiind o pastă realizată din susan copt și măcinat, iar cei de la Sunday Bites își păstrează principiul de a nu adăuga zahăr, sare, emulsificatori, stabilizatori sau alte uleiuri și grăsimi hidrogenate.

Acest Tahini pe care l-am încercat este din susan alb, dar există și varianta din susan negru.

Dacă sunteți cât de cât gurman sau ați călătorit (și mâncat) în Levant, atunci v-ați întâlnit negreșit cu Tahini ca element important în humus, pe care îl savurau chiar și cei care au adunat cele O mie și una de nopți, în baba ganoush, strămoșul salatei de vinete românești, sau în halva, unul dintre puținele deserturi care încă mă fac să mă ling pe degete.

Dar inedit a fost pentru mine să încerc tahini-ul de la Sunday Bites așa cum l-am primit.

I-am remarcat gustul amărui, dar nu neplăcut, ca un simbol al vieții care nu poate și nu trebuie să fie întotdeauna dulce.

Dar combinația care s-a impus ca standard personal de savurare a unei lingurițe de tahini a fost cea care a constat dintr-o felie de pâine prăjită, un strat de pastă de susan și câteva picături de miere. Uneori s-au alăturat și niște nuci, iar rezultatul a fost un deliciu de poveste.

Ikebana durabilă – Aranjamente florale din lemn de Sola de la Aroma Land

By Iulian in Intre vizual si conceptual, Publicitate 0 Comment

Acum nu mult timp, am avut ocazia să admir o expoziție de Ikebana la Maison du Japon din Paris.

Am contemplat varii manifestări ale acestei arte nipone bazate pe principii complexe, cel mai important rămânând, însă, cel al frumuseții care încântă și invită la detașare.

Mai jos aveți câteva imagini surprinse acolo.

În timp ce le admiram, îmi imaginam cum ar arăta fiecare dintre ele la mine acasă, unde le-aș pune, ce alte obiecte s-ar potrivi sau nu în preajma lor.

Dar Ikebana, ca multe lucruri izvorâte de mentalul japonez, stă sub semnul efemerului.

Aceste aranjamente florale nu sunt menite să reziste mult, așa că atașamentul față de ele și față de frumosul pe care îl transmit ar avea o finalitate dureroasă.

Am aflat, ulterior, că există o alternativă care punctează atât la capitolul estetic, cât și la cel al perenității.

Este vorba despre aranjamentele florale din lemn de Sola de la Aroma Land.

Aranjamentele decorative sunt realizate din plante naturale uscate și lemn de Sola, care imită perfect florile naturale. Ele au un aspect realist și se integrează perfect în diverse stiluri de decor, alături de alte plante uscate lucrate manual.

Aceste aranjamente florale reprezintă o soluție elegantă și simplă pentru cei care doresc să adauge o notă decorativă deosebită. Pe lângă faptul că nu necesită întreținere constantă, ele se potrivesc cu orice stil de amenajare, de la modern la rustic. În plus, florile din lemn de Sola se pot parfuma cu spray sau cu uleiuri aromate.

Mărturisesc că nu aveam habar despre acest arbust de Sola, dar un pic de documentare mi-a relevat niște lucruri uimitoare.

Face parte din familia Fabaceelor, ceea ce îl înrudește cu năutul, fasolea sau mazărea, are arealul principal în India și în țările din Asia de Sud-Est, iar odinioară era considerat un fel invadator al neprețuitelor câmpuri de orez.

Însă natura are căile ei nebănuite, iar ingeniozitatea umană a descoperit că lemnul său moale și poros poate fi prelucrat în feluri inaccesibile lemnului obișnuit, păstrându-și, însă, durabilitatea.

Printre numeroasele artefactele care se realizează manual din lemnul de Sola sunt astfel și aranjamentele florale de la Aroma Land, care pot pot fi un cadou deosebit pentru oricine, însufleți orice cameră și pot deveni companioni ai noștri care rezistă timpului și tuturor încercărilor vieții.

Cred că vă plake de Make

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Marius Matache zis și Make e un om cu multe talente și preocupări.

E cercetător și profesor în domeniul chimiei și protecției mediului (în acest din urmă domeniu am fost eu în însumi martor când am mers în zona Gilortului).

Cunoaște regiunea Provence, pe care o știe ca în palmă și despre care poate spune povești precum Tartarin din Tarascon, doar că reale.

E pasionat de rugby, atât de dedicat, încât a scris schiar imnul care se cântă la meciurile Stejarilor pe Arena Arcul de Triumf.

E cântăreț de folk încăpățânat în a ține acest soi de muzică în viață, iar stăruința lui în acest sens e un pomelnic de creații și manifestări muzicale cam la fel de lung ca lista nominalizărilor de la Oscar ale lui Meryl Streep (le găsiți pe site-ul său oficial – mariusmatache.ro).

Pe acest din urmă talent în puteți vedea manifestând-se plenar în Craiova pe data de 11 februarie 2026, la ora 19:00, la Cineplexx Craiova, ca parte a turneului național Acid… folk (vezi primul paragraf).

Am avut ocazia să-l ascult de mai multe ori pe Make și pot să vă spun doar atât:

Cântă cum vorbește și vorbește precum cântă.

Entuziast, haios, zâmbitor.

Așa că, dacă sunteți nostalgici după folkul de odinioară sau vreți să îi descoperiți farmecul și tâlcul, îl aveți pe Make la microfon, iar bilete la concert aveți pe site-ul Cineplexx.

Iar vine Wine Tonic, iar mă duc

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Unul dintre evenimentele care s-au încetățenit în Craiova, precum și în mentalul meu este Wine Tonic.

În caz că v-au scăpat cele două ediție anteriore, fapt pentru care vă compătimesc nițel, este vorba despre un amplu festival de vin, organizat de aceeiași oameni inimoși și dedicați de la 24H care anul acesta se va desfășura tot în luna lui Brumar, mai precis în weekendul 15-16 noiembrie la Ramada Plaza Craiova, în sala ”Constantin Brâncuși”.

Acolo vizitatorii responsabili din punct de vedere al consumului vor găsi sute de vinuri și alte băuturi de calitate înaltă, de la crame din Oltenia, dar și din toată România și chiar peste hotare.

Aici este lista participanților și, examinând-o, încerc deja plăcerea veteranului de Wine Tonic, adică mă bucur să regăsesc crame și vinuri pe care le cunosc, prezentate de oameni care îmi sunt simpatici, dar și să descopăr unele noi, toate acestea fiind dovezi peremptorii ale faptului că lumea oenologică din țara noastră este vie (jocul de cuvinte este intenționat), este dinamică și chiar e un factor de mândrie patriotică sănătoasă.

Ca orice eveniment de acest gen, Wine Tonic este și o formă de educație. De la fiecare reprezentant al cramelor poți învăța ceva despre procesul de vinificare, despre modul de promovare și despre identitatea vizuală a fiecărei mărci de vin.

Vor exista, de asemenea, și ateliere dedicate degustării și artei vinului, dar pentru acelea trebuie să vă grăbiți, pentru că locurile sunt limitate.

Un domeniu pentru care mi-am dezvoltat o preocupare aparte este de a realiza o ierarhie personală a celor mai frumoase etichete pe care am ocazia să le admir la Wine Tonic.

Am făcut-o în 2023, am făcut-o în 2024 și cu siguranță o voi face și în 2025.

Biletele pentru Wine Tonic (pentru o zi sau pentru ambele zile ale festivalului) se pot achiziționa online de aici.

Moartea domnului Lăzărescu după 20 de ani – S-a schimbat ceva?

By Iulian in Filme, Publicitate 0 Comment

Acum douăzeci ce ani apărea un film marcant al cinematografiei românești, Moartea domnului Lăzărescu, regizat de Cristi Puiu.

Un periplu dantesc al unui bătrân bolnav, mutat dintr-un spital într-altul și de la o secție la alta, o radiografie amară a sistemului medical românesc, care nouă ne-a fost neplăcut de familiară, iar străinilor le-a venit ca o lovitură în moalele capului.

Mai jos sunt caracterizări ale filmului lui Puiu din presa de specialitate internațională:

O odă explicită închinată mortalități, nu fără un oarecare umor negru. (Village Voice)

O capodoperă puternică și cutremurătoare. (Christian Science Monitor)

”Moartea domnului Lăzărescu”, cu toată precizia sa factuală, produce răvășitoare sentimente de uimire și revoltă. (The New Yorker)

La fel de entuziasmant pe cât este de deprimant. Tehnica filmică a lui Puiu este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât este aproape invizibilă. (Salon)

Iar exemplele pot continua.

Dincolo de fresca lucidă și precisă a metehnelor sistemului de sănătate românesc și a celor care îl populează, Moartea domnului Lăzărescu anunța lumii un nou stil cinematografic românesc.

Îndrăznesc să spun că Moartea domnului Lăzărescu este acel film care a pregătit terenul în a câștiga respectul mapamondului, materizalizat ulterior în triumful de la Cannes al lui Cristian Mungiu cu 4 luni, 3 săptămâni și două zile sau chiar colectiv al lui Alexander Nanau, care a primit două nominalizări la Oscar.

De aceea, ideea de la aniversa douăzeci de ani de la Moartea domnului Lăzărescu mi s-a părut salutară.

La Craiova, această aniversare va avea loc la Inspire Cinema Electroputere, pe 26 octombrie 2025, la ora 16.30, printr-o proiecție specială, urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu o parte dintre cei implicați în realizarea filmului acum două decenii.

Va fi un prilej de a ne aminti cu respect și recunoștință de cei doi protagoniști, Ion Fiscuteanu și Luminița Gheorghiu, plecați dintre noi, dar și de a analiza cât s-a schimbat sistemul medical românesc între timp.

Nu bag mâna în foc că vor fi concluzii îmbucurătoarea, dar Moartea domnului Lăzărescu este o expresie impunătoare a conștiinței publice românești de după 1989 și merită onorat ca atare.

În caz că sunteți sau ajungeți în Craiova pe 26 octombrie și doriți să participați la acest eveniment cinematografic, bilete se găsesc aici.

Parpanghel se mută în Bănie – Treasures of the East

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Parpanghel a mai tot venit prin Bănie, dar, văzând câte evenimente culinare de calitate au loc în orașul Craiovei Maxima, a hotărât să se stabilească definitiv aici.

Argumentul care i-a cimentat decizia a fost știrea că, pe 25 octombrie 2025, între orele 11:00 și 17:00, în holul Hotelului Ramada din Craiova va avea loe evenimentul Treasures of the East (Comori din Răsărit).

În acest interval temporal intens din punct de vedere gastronomic, publicul va avea ocazia să guste brânzeturi și beri artizanale, vinuri oltenești și multe alte bunătăți.

Dar publicul nu va fi numai degustător, ci și judecător.

Dacă Wines of the East va fi un concurs cu juriu specializat, Beers of East și Cheeses of the East se vor decide democratic, adică prin voturile tuturor celor care le vor fi gustat.

Dar stați, suprizele nu se opresc aici!

Aceste două concursuri destinate publicului vor fi precedate de două cursuri de inițiere în plăcutele și subtilele arte de apreciere gustativă a brânzeturilor și vinurilor.

Între 13.30 și 14.30 va avea loc Inițiere în lumea brânzeturilor. Mic curs despre brânzeturi, prezentat de Marian Timofti (FNDA – Federația Națională a Degustătorilor Autorizați).

Între 15:00 și 16:00 va avea loc Inițiere în lumea berii. Mic curs despre bere, prezentat de Liviu Gheorghe (Winebook).

De menționat că locurile la aceste cursuri sunt limitate, iar pentru detalii despre înscriere puteți consulta pagina destinată evenimentului Treasures of the East de pe site-ul organizatorilor – We are România – unde veți vedea și listele prelungi ale firmelor participante, așa, ca să vă lase gura apă.

Tot acolo puteți găsi descrierea detaliată a întregului proiect, care se întinde pe trei zile (de vineri până duminică) și care își propune să reunească profesioniști din domeniul HoReCa, precum și să faciliteze interacțiunea dintre profesioniștii din domeniul alimentar și restaurantele din Craiova.

Evenimentul Treasures of the East este organizat de We are Romania/ You are Welcome în cadrul proiectului “Craiova, capitală gastronomică est-europeană” cu sprijinul Liceului de Industrie Alimentară (LIA) și în parteneriat special cu liderul mondial în agricultură, Corteva Agriscience.

Parpanghel a mai fost la evenimentul Craiova – Capitală Gastronomică Est-Europeană din 2024 și a auzit că un alt eveniment, Tezaur de gusturi, a fost tot atât de delicios, așa că și-a făcut cererea de domiciliu pentru Craiova, mai ales că accesul publicului la Treasures of the East e GRATUIT.

Cum să lipsească de aici?

Ronțăieli de peste tot – Granola Sunday Bites

By Iulian in Publicitate 0 Comment

Spunea cândva Lupita Nyong’o, laureată cu Oscar pentru filmul 12 Years a Slave:

Să te ții bine, Lupita! Să ai niște granola cu tine și să ține bine de ea! N-am priceput atunci prea bine despre ce era vorba, dar numai după ce a trecutul totul, am înțeles cum corpul meu s-a ținut într-un fir de păr, pentru a mă trece prin această experiență foarte intensă. Nimic nu te poate pregăti pentru sezonul de ceremonii. Covorul roșu pare o zonă de război, cu diferența că nu poți nici lupta, nici fugi. Trebuie să stai acolo și să înduri.

Se pare că actrița a reușit să supraviețuiască, ba chiar și să triumfe, așa că ne putem întreba cum a ajutat-o granola, pe care eu însumi am descoperit-o de curând, în varianta mai vechilor prieteni de la Sunday Bites, mari specialiști și în unt de arahide și pastă de fistic.

Ce este Granola?

Canonic vorbind, Granola este un amestec de cereale și diverse semințe, de regulă copt până devine crocant și asezonat cu ce le trece creatorilor prin minte.

Iar cei de la Sunday Bites au imaginație din belșug, așa cum se vede din imaginea de la început.

Eu, unul, m-am aplecat asupra variantei cu merișoare și chipsuri de cocos, dar care mai include sirop de agave, ovăz, semințe de dovleac sau nuci pecan.

Mi-a plăcut mult această combinație de neaoș și internațional, așa cum merită să fie societatea noastră per ansamblu.

Știu, standardul culinar spune că Granola e combinată cu lapte sau iaurt, pentru a avea un mic dejun moden și energizant, dar cum eu nu agreez niciunul dintre acele produse lactate (poveste lungă, care se pierde în negura timpului), această pungă de la Sunday Bites a fost un companion menit a fi consumate așa cum este, pe toată durata zilei.

Mai precis, mi-a însoțit momente de lectură, dintr-o carte care nu diferă prea mult de Granola.

A avut de toate și delicioase fără excepție.

Dacă tot mi se spune șoarece de bibliotecă, atunci să am ce ronțăi.