De Crăciun, fii mai bun și mai bine fotografiat

Una dintre cele mai frumoase imagini imortalizate în perioada Crăciunului pe care le știu este cu un șir de puștani așteptându-și rândul la Moșu’, cu bărbiile lipite de spătarul unei canapele.

Nu pot să v-o arăt, din rațiuni de GDPR de mămici, dar este duioasă, savuroasă și, pentru mine, e o amintire neprețuită.

Dar un astfel de moment apare rar, iar Crăciunurile trec, așa că merită imortalizate.

Pentru aceasta, în Craiova există acum un studio profesionist, cu decoruri variate (mai haioase sau mai festive, după plac și înclinații), cu fotograf care știe să te scoată măgulitor (a făcut-o cu mine, cu un alt prilej), iar asta se aplică și editării ulterioare.

Prețul unei astfel de ședințe este 300 de lei, dar se aplică o reducere de 20%, dacă prindeți un loc acolo până pe 30 noiembrie 2022.

Pentru programări și detalii, puteți suna la 0738 960 081 sau scrie pe WhatsApp la același număr.

Mai vreți un argument?

Acolo o să stați câteva ore, o să fie cald și o să economisiți energia sau gazul consumate acasă.

Ce, unde vă grăbiți așa?

Vara asta (ba nu, toamna) servim Sarmalele Reci

Când eram tânăr, n-am înțeles prea bine despre ce cântau cei de la Sarmalele Reci.

Acum, că am îmbătrânit și am mai trecut prin viață, îi înțeleg, deși mi-aș dori să nu o fac, pentru că au punctat prea bine tarele unei societăți care continuă să fie bolnăvicioasă ca un personaj de Cehov sau Dostoievski.

Ca urmare, când am auzit că Sarmalele Reci vin la Craiova cu cele mai important șlagăre (ce parfum vetust are cuvântul ăsta, nu-i așa?), prima mea reacție a fost de curiozitate. Oare cum voi rezona cu albumul cu titlul dureros de corect Țara te vrea prost?

Îl simt ca profetic?

Îl contrazic?

Îl savurez pentru premoniție?

Îl detest pentru aceeași premoniție?

Oricum, deși ajuns la o vârstă venerabilă, albumul Țara te vrea prost, un amestec original de rock’n’roll, funk, jazz şi folclor, vine la Craiova în straie noi, pe vinil, reînregistrat, cu un sunet mai proaspăt, cu o tehnologie mai nouă, cu o voce mai matură, cu o energie mai punk.

Concertul celor de la Sarmalele Reci va avea loc în Craiova, pe 9 iulie 2022, ora 19:00, la Cafe Teatru Play și va include șlagăre (ce parfum vetust are cuvântul ăsta, nu-i așa?) precum Violeta, Gașca de la bloc, Vărsătorul, N-ai nimic pe sub tricou sau Șpriț de vară.

Apropo de acesta din urmă, vinul se savurează mai bine cu apa băută separat, dar cine sunt eu să vă impun ce garnitură luați la Sarmalele Reci?

Later edit: Dacă ați ajuns cu lectura până aici, trebuie să vă anunț că acest concert a fost reprogramat pentru 21 octombrie 2022, iar locul de desfășurare va fi Cult Music Club.

Tehnologia e bună, dar interacțiunea umană e și mai bună

Nu știu ce ne-am fi făcut fără tehnologie în perioada pandemiei.

De fapt știu, mulți dintre noi ne-am fi chinuit amarnic să ne ținem viețile întregi și să ne câștigăm existența.

Tehnologia, însă, nu este apărută din senin, ci este rezultatul muncii truditorilor din programare, iar în sprijinul acestui vine Community Day, eveniment organizat de Școala Informală de IT, pe data de 16 iunie, ora 18:00, la Prestige Boutique Hotel din Craiova.

Community Day îi va reuni pe pasionații de tehnologie din Craiova, adică atât pe reprezentanții firmelor de software, cât și pe partenerii, absolvenții, mentorii și prietenii Școlii informale de IT din Craiova, într-o binevenită încercare de a contribui la apropierea pieței muncii de sistemul educațional.

Organizatorii nu fac triere de participanți – invitația este adresată publicului larg, orice persoană interesată de cursurile Școlii informale de IT și de salariile babane din această industrie este binevenită la prezentările și discuțiile care sunt prevăzute pentru două ore (deși presimt că puzderia de întrebări o să ducă la o benefică depășire a termenului-limită), indiferent de experiența profesională.

Iată ce spune George Ciulacu, Site Manager la Școala informală de IT despre motivația care a stat la baza evenimentului Community Day:

Este primul eveniment LIVE după doi ani de restricții sanitare, în care ne revedem într-un format fizic și ne putem strânge mâna. Ne-a lipsit acest lucru, chiar dacă experiența educațională din formatul online a fost dinamică și interactivă. Ne-am mobilizat toate resursele pentru a relua tradiția începută cu mult înainte de pandemia COVID-19: aceea a întâlnirilor fizice lipsite de formalități și de orice bariere în comunicare. Cei care vor să afle mai multe dintre culisele Școlii informale de IT au acum ocazia să ne pună direct orice întrebare, să discute cu absolvenții, cu mentorii, cu partenerii și prietenii noștri, la Community Day.

Ținuta recomandată pentru acest eveniment este ”de Zoom”.

Simpatic, dar eu, unul, recomand moderație, știu niște exemple de vestimentații de Zoom care ar fi catalogate drept indecente într-un spațiu cu mai mulți oameni.

Bani albi pentru zile negre (care vin, vrem, nu vrem)

Au curs râuri de cerneală, au scăpărat miliarde neuroni, s-au făcut o sumedenie de filme și documentare, toate pentru a găsi un dram de explicație pentru apariția crizelor economice.

Fără pretenția de a fi economist, îmi permit să avansez propria-mi explicație, care are la bază nu doar mecanisme matematice, ci și psihologice.

Simplu spus, oamenii s-au aventurat prea mult în a cheltui și tranzacționa bani pe care nu îi aveau.

Adică au manifestat o încredere nețărmurită (și nefondată) în viitor și în perspectivele lui.

Iar aici intervine nevoia paradoxală de pesimism.

Uneori, a-ți imagina cele mai negre scenarii cu putință nu este doar sursă de nefericire, ci și hamul care te împiedică să iei decizii prăpăstioase, inclusiv financiare.

Dar, totuși, ce-ar fi dacă…?

Un format de întrebare către sine care mă ajută să îmi aduc aminte că prosperitatea de acum nu e garantată pentru viitor și că o plasă de siguranță este să am niște economii puse deoparte.

Nu cred că poate contrazice cineva utilitatea unei asemenea abordări a finanțelor personale, dar cum facem să rupem o centimă din plăcerea actuală, pentru a o avea în caz de restriște viitoare?

Aici sunt mai umil și nu pretind că aș avea vreun panaceu.

Am însă două metode pe care le-am deprins de la cunoscuți.

Una este de o simplitatea absolută:

Înainte să dai click pe ”Adaugă în coș”, ia o pauză de zece minute. Du-te departe de monitor (sau de vitrină) și fă altceva. Când revii, vei constata (fapt pentru care pot depune mărturie atât subsemnatul, cât și cercetătorii britanici) că cel puțin jumătate din eventualele cumpărături nu mai par stringente, ba chiar deloc necesare.

De la bani, tehnica asta se poate extinde și la vorbe necugetate. Vorba ceea, pauzele lungi și dese, cheia evitării marilor insuccese.

Cea de-a doua metodă este preluată de a un unchi al mamei mele, care ne-a fost mie și surorii mele ca un al doilea bunic:

Sora mea e și ea protagonistă în poveste. Cochetă de mică, își cumpăra des rochițe. Când nenea Ion, unchiul cu pricina, venea pe la noi, se repezea să i-o arate.

Nenea Ion întreba cât a costat, apoi socotea în minte și spunea, fără vreun pic de malițiozitate:

– Aha, cu banii ăștia luam X pâini.

Sora-mea se dezumfla un pic, conștientă de nouă lumină în care este pusă intempestiva ei investiție neamortizabilă.

Sunt lucruri de care avem nevoie în viață: apă, pâine, îmbrățișări sau libertate.

Unele sunt neprețuite, altele costă bani.

Acestea din urmă pot fi un parametru excelent în a măsura utilitatea unui lucru pe care vreți să-l cumpărați.

Cu banii de bluza asta văd vreo cinci filme. Cinci! Las’ că stau și fără bluză, mai bine îmi scot amicele la o seară de Brad Pitt!

Până acum am vorbit doar despre cum să nu cheltui bani aiurea, însă procesul de economisire este mai complex de atât, pentru că macroeconomie mai apar și procese precum inflația sau devalorizarea, iar pentru asta este nevoie de instituții specializate în a te ajuta să pui deoparte bani albi pentru zile negre.

Ca urmare, am acceptat provocarea celor de la Casa de Ajutor Reciproc Top Invest de a le adresa trei întrebări cât mai încuietoare despre depozite, economii și economisire în general.

1. Trăim într-o lume care încurajează consumul ca rețetă pentru fericire. Cum reconciliem asta cu nevoia de economisire?

Consumul este o rețetă pentru fericire în limita banilor pe care-i ai pe card. Dar nu este suficient. Avem nevoie să consumăm bunuri și servicii, pe cât se poate de calitate și cât mai diversificate. Dar, e bine ca în cele mai multe cazuri să platim cu ”cardul de economii” nu cu descoperitul de salariu. Trebuie să muncim eficient, să avem o productivitate sporită, să avem un venit mare, să cumparăm calitate. Trebuie să le facem pe toate, să cheltuim tot, pâna la fundul cardului, dar dupa ce economisim înainte o parte din salariu. În viață pot apărea nevoi financiare, unele de urgentă, mai mari decât banii de pe card. În situații de acest fel, trebuie să ai acei bani (pentru zile gri), pe care-i poți folosi imediat. Voi lua un exemplu clasic, creditul cu buletinul pentru produse electrocasnice. Merge brici! Pleci cu camionul de la magazin, dar plătești în 3-5 ani, de 3-5 ori mai mult decât ai fi cumpărat cu banii tăi, economisiți. Soluția este să fim cumpătați, să cumparăm strict ce avem nevoie. Cu puțină disciplină putem evita situații delicate. Știu că „E plictisitor să faci economii. E mai distractiv să cumperi haine, aparatură electronică și tot felul de alte lucruri“.

2. Aristotel spunea că virtutea este calea de mijloc, extremele negative fiind deficiența și excesul. Care trebuie să fie abordarea în economisire, astfel încât să nu ajungi a fi un Hagi Tudose disprețuit și izolat?

Simplu. Să stabilești o sumă pe care vrei s-o economisești în fiecare lună. Să zicem 500 lei. Primești salariul pe 12 ale lunii. Prima plata pe care o faci este pentru tine. Transferi suma de 500 lei în contul de economii. Trebuie să ai un plan cu banii economisiți. Să faci ceva, să cumperi ceva, să pleci undeva. Economisirea are un scop bine definit, care te ajută să nu intri în contul de economii peste 5 zile de la transfer. În functie de scop și termen putem stabili în mod realist cât economisim lunar. Orice sumă economisită la un moment dat va fi cheltuită. Ne-am realizat scopul pentru care ”am suferit” o perioadă definită. Recomandarea mea este ca suma economisită sa nu depasească 20 % din venitul net, oricât ar fi acesta. Ca să economisești mai mult, nu trebuie să-ți impui un procent mai mare, ci trebuie să ai un venit mai mare.

3. Depunerea de bani la o instituție precum CAR Top Invest presupune un exercițiu de încredere. În zilele noastre, încrederea vine și din prezența mediatică a unui nume. Cum poate o astfel de organizație precum CAR Top Invest să câștige încrederea potențialilor deponenți, în fața unor nume arhicunoscute din domeniu, precum BRD, CEC Bank sau alte bănci consacrate?

Generăm încredere printr-un management performant. Rezultatele ne ajută. E adevărat, nicio CAR din Romania nu are forța mediatică a unor entitați bancare. Bancile sunt în jur de 40, CAR-urile sunt peste 2500. Există trei moduri de încredere cu care CAR Top Invest operează.

1. Încrederea personală. Eu, Mihai Rosculeasa conduc de peste 12 ani case de ajutor reciproc și membri îmi cunosc potențialul, seriozitatea și capacitatea.

2. Încrederea organizatională. Modul de lucru, dobânda oferită la ” depozitele CAR ” fonduri sociale financiare, analiza efectuată în acordarea de credite CAR, asigurarea cu giranți a fiecarui împrumut acordat, constituirea și consolidarea Fondului de Risc Intern și a Rezervelor Statutare reprezintă o adevărată rezervă mutuală.

3. Încrederea prudențială. Suntem membri fondatori și participanți la schema de garantare a Fondului de Garantare al Caselor de Ajutor Reciproc. Într-o eventuală situație de insovență, economiile depuse la CAR Top Invest Craiova sunt garantate integral. Însă cel mai important aspect este ca membrii noștri să fie mulțumiți, fiecare în parte, de câstigul pe care-l are din calitatea de membru CAR, fie că economisesc, fie că se împrumută. Avem în vedere și suntem în discuții avansate cu o companie fintech să dezvoltăm o platformă financiară care va avea o vizibilitate în mass media mai mare.

Când voi avea aceste răspunsuri, le voi adăuga aici, pentru că ar putea fi de folos oricui este prins în această complicată urzeală a organizării vieții de azi și de mâine.

Notă: Am primit răspunsurile, după cum puteți citi mai sus.

Alchimie pentru veselie, prin aromaterapie

Bănuiesc că, dacă ați avut măcar și contacte limitate cu universul Harry Potter, vi-l mai aduceți aminte pe Severus Snape.

Ce materie preda la Hogwarts?

Apărarea Contra Magiei Negre, veți spune cu vădită satisfacție.

Greșit!

Când pătrundem prima dată în lumea educațional-vrăjitorească pe urmele lui Harry, Hermione și Ron, Snape este profesorul de Poțiuni, o materie nu foarte interesantă în contextul tuturor vrăjilor și a minunățiilor pe care J.K. Rowling le desfășoară în fața cititorilor fascinați, mari și mici.

Dar știința amestecării și preparării acelor licori, din ce în ce mai complexe, pe măsură ce înaintăm în seria de romane, este hotărâtoare în momente-cheie ale acțiunii.

Din această preocupare pentru alchimie vine și o superbă inițiativă a celor de la Aroma Land, care au lucrat cu dedicarea vrăjitoarelor din Macbeth, dar invers decât intențiile lor malefice, aducându-ne colecția Momente.

Iată ce spun despre scopul care i-a mânat pe căile încurajării aromate:

Viaţa este o colecţie de momente, iar fiecare moment are aroma lui specială. Dorim să îţi aduci aminte mereu că viaţa este frumoasă şi că merită să te bucuri din plin de ea. De aceea am creat sinergii prin care am reuşit să surprindem acele experienţe şi emoţii care ne fac să simţim că trăim şi ne ajută să ne bucurăm de viaţă.

Avem nevoie de așa ceva exact în momentul de față?

Ba bine că da!

Pentru astfel de evenimente speciale (și neplăcute), precum cele care au loc chiar în timp ce scriu aceste rânduri, cei de la Aromaland propun o suită de sinergii de parfumuri, câte două sau trei îngemănate.

E o plăcere să enumăr aceste formule de aromaterapie, să rămână consemnate pentru viitorime.

Pasiunea îmbină notele exotice ale orhideei cu parfumul oriental lemnos al santalului.

Dorința aduce împreună spiritul oriental din aroma de mosc cu delicatețea parfumului de trandafir.

Inspirația aduce la un loc mireasma fermecătoare de aloe vera și notele dulci ale familiei.

Optimismul combină parfumul floral al lavandei cu notele energizante și mediteraneene ale salviei.

Vitalitatea împerechează în mod jucăuș mireasma florală a violetelor cu notele dulci ale fructelor de pădure.

Claritatea însoțește parfumurile florale delicate ale gardeniei și bergamotei cu izul proaspăt și mediteraneean al mentei.

În ce direcție de aromaterapie ar trebui să mă îndrept?

E vreuna dintre aceste stări de spirit mai presus de alta?

E vreo mireasma mai puțin plăcută decât celelalte?

Pentru că nu nu puteam decide cu niciun chip, împreună cu cei apropiați am utilizat minunatele cărți de la jocul Dixit precum un set de Tarot.

Fiecare dintre noi a ales o carte pentru fiecare dintre Momente, iar ansamblul cel mai sugestiv a fost declarat câștigător.

Evident, dezbaterea a fost acerbă, dar Dorința s-a impus, mai ales că ferventul ei avocat a adus în sprijin Invocația către Venus din Poemul Naturii de Lucrețiu:

Tu, născătoarea ginții lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viață, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Și marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de ființe
Începe-se și, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiță,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău așterne flori suave
Și ție râde linul mării, ție,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând ! Când zori de primăvară
S-au revărsat, și roditorul zefir
Descătușat începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiță,
De focul tău la inimă pătrunse,
Și ca turbate, vitele tot zburdă
Pe pajiștile cele desfătate,
Și ape repezi trec înot: robită
De tine, fiecare te urmează
Oriunde vrei s-o duci pe fiecare,
Pe mări, pe munți, pe râurile-n clocot,
Pe verzile ogoare și prin cuiburi
Tu, strecurând iubirea dulce-n piepturi
La toate vietățole, pe toate
Le-ncingi de dor să-și veșnicească neamul.
Fiindcă dar tu singură natura
O cârmui, și pe țărmurii luminii
Nimic nu poate-ajunge fără tine,
Nici bucurie nu-i, nici desfătare,
Pe tine eu acum te vreau părtașă
Să-mi fii la scrisul versurilor mele,
Pe care mă încerc a i le face
Lui Memmius al meu despre natură,
Lui Memmius, care-ai voit, zeiță,
Oricând mai sus ca alții să se-nalțe,
Încununat cu daruri întru toate.
Deci tu cu-atâta mai vârtos, o, zee,
Dă farmec veșnic graiurilor mele !
Iar trebile războiului într-asta
Pe mări și pe uscaturi, pretutindeni,
Tu fă-le să adoarmă liniștite !
Căci numai tu poți ajuta cu pacea
Pe muritori: războaiele cumplite
Le poartă Marte, zeul cel puternic
În arme, care-adeseori s-aruncă
La tine-n brațe, doborât de rana
Cea veșnic-a iubirii: cu grumazu-i
Rotund lăsat pe sânul tău, nălțându-și
Spre tine ochii donici, el te soarbe
Cu ochii și te jinduie pe tine;

Răsufletu-i fierbinte i s-atârnă
De gura ta. Pe-acesta tu, zeițo,
Cum stă culcat pe spate, înfășoară-l
Cu trupul tău cel sfânt și dulci cuvinte
Șoptește-i tu din gură, preamărito,
Și cere-i pacea pentru Roma noastră !
Căci eu nu pot cu inima-mpăcată
Să cânt natura-n zile de restriște
Și nici ilustrul Memmius nu poate
În vremuri ca aceste să nu vie
În ajutorul tuturor.

(Titus Lucretius Carus, Poemul Naturii, traducere D. Murărașu, Editura Minerva, București, 1981)

Fie ca Momentele acestea să ne însoțească în tot ce avem de trăit și îndurat acum.

Despre lacrimile Lunii

Deși, în universul metalelor prețioase, argintul a fost întotdeauna lăsat în plan secund de aur, relația dintre ele nu este neapărat de inferioritate.

În lumea incașilor, aurul era simbolul Soarelui, al divinității supreme a panteonului acestei civilizații andine, iar abundența sa i-a și adus sfârșitul, atrăgând poftele conquistadorilor lipsiți de scrupule și de milă.

Poveștile despre brutalitățile acestora și despre comorile colosale adunate și trimise către Europa au înflăcărat de-a lungul veacurilor imaginația aventurierilor și a Hollywood-ului și au făcut lumea să uite că Secolul de Aur spaniol a fost de fapt finanțat de minele de argint de la Potosi, din Bolivia de astăzi.

Dar distincția dintre cele două metale nu este doar de ordin istoric, ci și personal.

Aurul, cu toată fascinația și valoarea sa, e prea îndeaproape legat de ostentație, de etalarea bogăției ca paravan pentru insecuritate

Bijuteriile argint mi s-au părut tot timpul mai mai elegante, mai ușor de asortat (da, sunt bărbat, dar am crescut cu mamă și soră cochete, așa că mai știu câte ceva despre asta) sau mai inventive ca formă.

Tocmai de aceea, când am fost pus în fericita, dar și ingrata sarcină de a alege ceva din vasta ofertă a celor de la Venda Jewelry, mi-au atras atenția acești cercei argint, care, îmbinând două abordări de design (atractive luate chiar și separat), m-au întors cu gândul la incursiunea în lumea fascinantă a civilizației incașilor.

Pentru aceștia, argintul era întruparea lacrimilor Lunii, astrul care veghează la acele dorințe și gânduri tainice de noapte.

După cum puteți vedea, lacrimi sunt și acești cercei, lacrimi de durere la vederea tragediilor din jur.

Dar fi-vor lacrimi și de bucurie la un moment dat.

Până atunci, o persoană de sex feminin va avea o surpriză argintată de 8 Martie.

***

Venda Jewelry este o afacere de familie în întregime românească, al cărei scop declarat este de a oferi bijuterii din argint de calitate superioară la un preț cât mai atractiv.

2022 va merge ca uns

2020 a fost anul marilor dezamăgiri.

Vacanțe anulate, întâlniri amânate la nesfârșit, anchilozare pe scaun în lucru de acasă, tot tacâmul de care probabil n-ați fost feriți.

Pentru mine, una dintre micile raze de lumină a fost întâlnirea cu produsele celor de la Sunday Bites, în frunte cu untul de arahide, care, pe lângă faptul că este o sursă bogată de proteine, grăsimi sănătoase, vitamine, minerale, antioxidanți și fibre, te invită la o încetinire a masticației, o savurare senzorială cu profunde accente filosofice.

2022 a debutat și cu un nou prilej pentru mine de a experimenta această practică bucalo-sapiențială.

În fața unui nou borcan de un unt arahide, am pătruns înțelepciunea acestui adagiu, a cărui paternitate este incertă, dar a cărui valoare de adevăr este incontestabilă.

În viață, nu poți trăi numai cu pâine. Ai nevoie și de unt de arahide.

De aici, gândul mi-a fugit la alte vorbe de duh care mi-au ieșit în cale de-a lungul timpului și a căror profunzime mi se relevă tocmai acum.

Întotdeauna port o linguriță în buzunar. Cine știe ce unt de arahide îmi iese în cale.

Am un terapeut foarte bun. Îl cheamă Unt de Arahide.

Libertatea înseamnă să stai dezbrăcat în bucătărie, să mănânci unt de arahide, să încerci să fredonezi un cântec de Eminem și să nu te judece nimeni.

Nu există nimic ce o linguriță de unt de arahide nu poate rezolva.

Îmi place să am unt de arahide. Detest să n-am unt de arahide. Pasiunile mele sunt: să cumpăr unt de arahide, să mănânc unt de arahide, să mă uit la unt de arahide.

Ține-ți dușmanii aproape și untul de arahide și mai aproape.

Am mai multe lingurițe decât furculițe și linguri. De ce? Ați ghicit! Unt de arahide.

Trei moduri de a fi fericit: 1. Cumpără unt de arahide. 2. Mănâncă unt de arahide. 3. Fii unt de arahide.

Nu poți să mulțumești pe toată lumea. Doar nu ești unt de arahide.

Iar preferata mea este una în limba engleză:

Peanut butter makes everything peanut better.

Dar eu n-am numai înclinații filosofice, ci și științifice și știu că rezultatele trebuie duplicate de experimente similare, pentru a fi valide.

Așa că am rulat toate aceste panseuri în timp ce consumam unt de fistic, un alt produs inedit al celor de la Sunday Bites.

Datele obținute sunt concludente și pot să afirm cu tărie:

2022 va merge ca uns!

La Jianca-n drum, multe bunătăți se pun

Era o vreme când Serele de la Ișalnița erau un superlativ. Nu doar prin mărime, despre care se vorbea că ar fi cele mai mari din lume, dar și prin bogăția producției de acolo.

Apoi a venit momentul 1989, după care, ca multe alte întreprinderi de fală ale României, acest complex legumicol (și comunitatea din jurul său) a intrat în inexorabilul proces de declin.

Dar, așa cum istoria în ansamblul ei este ciclică, vine un moment al revirimentului, iar o mostră îmbucuătoare a acestuia mi-a fost prilejuită de vizita la Pensiunea Jianca.

Proprietarii dețin o parte din serele de odinioară și se ocupă în special cu cultivarea castraveților, așa cum puteți observa în imaginea de mai jos, la vederea căreia mie îmi lasă gura apă (Doina, dacă parcurgi aceste rânduri, o să-ți aduci aminte de un anume Revelion).

Un amănunt interesant din discuția despre această activitate a fost că schimbările climatice și bramburirea sezoanelor sunt atât mumă, cât și ciumă pentru munca din sere, dovadă că omul, în esența lui, este o ființa foarte adaptabilă.

Înțelegând și că dezvoltarea pe orizontală este una dintre cheile supraviețuirii într-o lume foarte volatilă și competitivă, proprietarii s-au hotărât să se aventureze și mai departe și să ridice, prin eforturi proprii și fonduri europene, o pensiune agroturistică.

Jianca este țăranca aceea din Lunca Jiului, robotitoare neobosită, ospitalieră și voioasă, descriere care își găsește confirmare chiar în scrierile călătorilor străini din secolul al XIX-lea, care observau că femeile valahe duc tot greul gospodăriei, în timp ce bărbații sunt cam leneși și petrec sejururi nepermis de lungi la cârciumă.

Cu o capacitate de cazare de 16 locuri (1 apartament cu terasă și 7 camere, dintre care una adaptată persoanelor cu dizabilități), cu un teren generos, pe care se poate încinge o horă sau un meci de mini-fotbal, după preferințe, dar și cu o sală de mese de aproximativ 50 de persoane (apropo mai sunt locuri pentru Revelion, dacă ați rămas în ofsaid în privința asta), pensiunea încearcă să păstreze linia fină dintre confort modern și tradiție (mi-a plăcut că fiecare cameră are acces la Internet, dar și oale de Horezu pe pereți) și poate fi un popas pentru călătorii care vin dinspre capitală și se îndreaptă spre Vest sau chiar pentru aceia care vor să evadeze un pic din Craiova și să nu se mai supună tiraniei găsirii unui loc de parcare în weekend.

Mai mult, m-au încântat proiectele de viitor ale proprietarilor, care își propun ca Pensiunea Jianca să fie bază de plecare spre explorarea bogăției ornitologice a luncii Jiului, pentru care pot să depun mărturie prin umilele-mi observații de amator pasionat.

N-a lipsit, desigur, un ospăț boieresc, udat, așa cum se cuvine de vinuri oltenești, cu hidratarea compensatoare corespunzătoare, și animat de muzică tradițională.

Tradițională, dar nu demodată, pentru că una dintre melodii a atins foarte spinoasa și actuala chestiune a modului cum statul pe Facebook afectează viața de cuplu.

Sper ca, la un moment dat, un scriitor hâtru și înzestrat să scoată un volum de povestiri intitulat Hanu Jiancăi.

Zâmbete cristaline

Când spui ”cristal de Bohemia”, o asociere aproape pavloviană te trimite cu gândul la distincție, la o atmosferă aristocratică, de mult apusă.

Mai trăim într-o eră în care astfel de produse își mai au locul?

Într-o epocă în care funcționalismul, pe care remarcabil l-au imaginat un Walter Gropius sau Le Corbusier, niște pahare de cristal de Bohemia ar apărea desuete și nelalocul lor.

Există, însă și un curent de resuscitare a unei Belle Époque idilice. S-ar potrivi mai bine niște recipiente de cristal Bohemia într-o astfel de recreere fantezistă?

Da și nu.

O dilemă aparent fără ieșire, dar care are o soluționare foarte simplă.

Uitându-mă la designul inedit al unor produse din portofoliul celor de la Charisma, îmi dau seama că le și văd utilizate într-un anume fel de reuniune convivială, din ce în ce mai populară în zilele noastre, adică o sesiune de degustare, structurată și cu o tematică bine definită.

Ca unul care a participat la câteva astfel de simpozioane, în care licorile și vorbele se împletesc într-un buchet socratic de toată frumusețea, mi-ar surâde ideea ca superba distorsionare a unui whiskey învechit în stejar, rezultată din turnarea acestuia întrun pahar de cristal de Bohemia precum cel de mai jos, să fie obiectul unui concurs ad-hoc de fotografii între participanți.

Sau aceste pahare de vin, bunăoară.

Fiecare participant la degustare va avea obligația liber consimțită de a-și lăsa gândirea difuză să fie stimulată de reflexiile roșiatice ale unui Cabernet Sauvignon sau cele arămii ale unui Chardonnay și să plăsmuiască mici poezii, cu sau fără rimă, despre senzațiile vizuale, auditive sau gustative care se nasc din interacțiune simțurilor cu osmoza vin-cristal de Bohemia.

Cine ar câștiga?

Toată lumea, pentru că încăperea ar fi plină de zâmbete cristaline.

***

Mai jos le dau cuvântul celor de la Charisma, prin intermediul cărora pot ajunge la noi produse din cristal de Bohemia:

Povestea brand-ului Charisma începe în 1997 când, din pasiune pentru artă și frumos, am început să oferim produse cu un caracter unic și rafinat. Dorim ca prin ceea ce facem să oferim clienților noștri soluții pentru a-și decora casa într-un stil care să-i reprezinte sau să facă un cadou deosebit și care să surprindă.

De aceea, avem două motto-uri, respectiv: Arta de a fi unic și Magazinul care te reprezintă.

În prezent, deținem 2 magazine în cele mai mari centre comerciale din Craiova și un showroom aflat tot în același oraș.
Ne-am extins și în online, începând cu 2009, cu un magazin specializat pe cadouri, iar începând cu 2020, am lansat magazinul
Charisma Deco specializat pe decorațiuni și pe promovarea unui stil de viață în care să fie sinonim cu eleganța, rafimanentul și bucuria.

Cei patru P ai marketingului modern

Conform teoriei clasice a marketingului, enunțată de Philip Kotler, cei patru P sunt Produsul, Prețul, Plasarea și Promovarea.

Dar vremurile se schimbă, iar acum cei patru P sunt Personalizare, Personalizare, Personalizare, Personalizare.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă numai la jucătorii de la Wimbledonul care stă se încheie; Djokovic are o semnătură stilizată pe toate articolele, Federer are inițialele numelui îngemănate, iar Nadal nu ne-a oferit la ediția această ocazia să admirăm taurul schematic de pe încălțări.

Nu e de mirare că setea de personalizare este insațiabilă și se manifestă în toate colțurile economiei de piață.

Iar întru astâmpărarea acestei nevoie vine Goodiebags.

Conform propriilor spuse, această firmă își propune să consolideze conexiunea dintre o marcă și aceia care o consumă sau o poartă sau o folosesc, prin înlesnirea realizării unor materiale promoționale personalizate, rezultând o experiență, plăcută și utilă.

Afirmația de mai sus, cum că personalizarea nu mai cunoaște limite în zilele noastre e susținută și de varietatea ofertei celor de la Goodiebags.

Aveți un prieten cu mentalități mai curioase, dar la care țineți mult și ați vrea să-i faceți niște cadouri personalizate?

E greu de crezut că nu veți găsi ceva pe Goodiebags care să i se potrivească.

Ce mi se pare interesant este că astfel de produse personalizate pot fi folosite și în scopuri care transcend comercialul.

Marketingul este și arta de a plasa în sfera publică o idee.

Eu, unul, de pildă, susțin de ceva vreme pe aceea a folosirii și refolosirii sacoșelor de cumpărături, pentru a limita astfel utilizarea pungilor de plastic, care încep să sufoce natură și pe noi toți odată cu ea.

Pe o sacoșă precum cea de mai sus i-aș ruga pe cei de la Goodiebags să inscripționeze mesajul M-a folosit ieri, mă folosește și azi, mă va folosi și mâine, aș adăuga o planetă Terra zâmbitoare și pun prinsoare că n-aș mai stârni mirare în rândul precupeților și precupețelor când le-aș preciza că nu e nevoie de pungă de plastic.

Ba mai mult, îndrăznesc să-mi imaginez că ei înșiși ar începe să propună asta clienților.

Hai că se poate!