Acum douăzeci ce ani apărea un film marcant al cinematografiei românești, Moartea domnului Lăzărescu, regizat de Cristi Puiu.

Un periplu dantesc al unui bătrân bolnav, mutat dintr-un spital într-altul și de la o secție la alta, o radiografie amară a sistemului medical românesc, care nouă ne-a fost neplăcut de familiară, iar străinilor le-a venit ca o lovitură în moalele capului.

Mai jos sunt caracterizări ale filmului lui Puiu din presa de specialitate internațională:

O odă explicită închinată mortalități, nu fără un oarecare umor negru. (Village Voice)

O capodoperă puternică și cutremurătoare. (Christian Science Monitor)

”Moartea domnului Lăzărescu”, cu toată precizia sa factuală, produce răvășitoare sentimente de uimire și revoltă. (The New Yorker)

La fel de entuziasmant pe cât este de deprimant. Tehnica filmică a lui Puiu este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât este aproape invizibilă. (Salon)

Iar exemplele pot continua.

Dincolo de fresca lucidă și precisă a metehnelor sistemului de sănătate românesc și a celor care îl populează, Moartea domnului Lăzărescu anunța lumii un nou stil cinematografic românesc.

Îndrăznesc să spun că Moartea domnului Lăzărescu este acel film care a pregătit terenul în a câștiga respectul mapamondului, materizalizat ulterior în triumful de la Cannes al lui Cristian Mungiu cu 4 luni, 3 săptămâni și două zile sau chiar colectiv al lui Alexander Nanau, care a primit două nominalizări la Oscar.

De aceea, ideea de la aniversa douăzeci de ani de la Moartea domnului Lăzărescu mi s-a părut salutară.

La Craiova, această aniversare va avea loc la Inspire Cinema Electroputere, pe 26 octombrie 2025, la ora 16.30, printr-o proiecție specială, urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu o parte dintre cei implicați în realizarea filmului acum două decenii.

Va fi un prilej de a ne aminti cu respect și recunoștință de cei doi protagoniști, Ion Fiscuteanu și Luminița Gheorghiu, plecați dintre noi, dar și de a analiza cât s-a schimbat sistemul medical românesc între timp.

Nu bag mâna în foc că vor fi concluzii îmbucurătoarea, dar Moartea domnului Lăzărescu este o expresie impunătoare a conștiinței publice românești de după 1989 și merită onorat ca atare.

În caz că sunteți sau ajungeți în Craiova pe 26 octombrie și doriți să participați la acest eveniment cinematografic, bilete se găsesc aici.