Când pandemia de Covid-19 de-abia făcea ochi, erau unii care deja făceau profeții.

S-au împlinit?

Cele mai multe nu, dar or fi fost printre acei Tiresias și unii care vor fi intuit câteva dintre aspectele pe care acum le luăm ca atare.

Această facultate mintală pur umană face obiectul lucrării lui John Malone, Verdictul timpului.

Autorul prezintă o suită cronologică a unor previziuni, de la 1850 până la 1996, ale unor personalități sau instituții de marcă, precum și deznodământul pe care l-au avut după scurgerea unui interval temporal relevant.

Decizia de pune laolaltă jurnaliști, scriitori, oameni de știință și antreprenori garantează caracterul, dacă nu exhaustiv, atunci foarte vast al acestui demers gnoseologic.

Iar frumusețea lui constă atât în varietatea rezultatelor, cât și în reflecțiile pe care le generează.

Unii s-au înșelat rău de tot, alții în mod mai nunațat.

Unii au avut dreptate ca vizionari, alții, ca surse de inspirație.

Unii s-au înșelat pe termen scurt, dar nu și pe termen lung.

Unii au avut dreptate, dar au fost ridiculizați la vremea lor.

Alții s-au înșelat, dar au fost influenți în eroarea lor.

Luat separat, fiecare mini-capitol al cărții este interesant, precum rubrica ”Știați că…” dintr-o publicație serioasă.

Împreună, însă, sunt ca un veritabil curs de poziționare mentală față de viitor.

Eu, unul, am înțeles că varianta optimă a relației mele cu el este după cum urmează:

Să nu exclud nimic din ce se poate întâmpla.

Să fiu sceptic că se vor întâmpla toate.

Să nu uit de trecut, pentru că are multe lecții de oferit.

Să fiu umil în fața Timpului, căci este un stăpân imprevizibil.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o colecție de povești care demonstrează cât de inteligent, dar și de supus greșelii, poate fi omul.