În Dino și Giră mi-e speranța

By Iulian in Intre muzical si conceptual 0 Comment

S-a făcut că am dat cep activităților culturale în anul 2021 cu un spectacol suficient de inedit, încât să fie emblemă pentru ce va să vie.

Povestea soldatului de Igor Stravinski este un melanj aparent șubred de teatru și muzică, dar straturile de subtilitate se dezvăluie treptat și nu oricum.

Latura declamatoriu-narativă, combinație nu tot timpul coerentă de Faust și tragedia lui Orfeu și Euridice, mi-a provocat o vagă impresie de nelalocul ei, în parte grație emfazei tinerești a interpreților (Gloria Bucătaru, Mihaela Dobre și Robert Vladu), dar și pentru că nu avea în sine foarte mult cap și coadă.

Oricum ar fi, a jucat însă un rol esențial în a oferi pretexte pentru cea muzicală, excepțională prin însuși modul defect în care se prezenta.

Dacă aș fi ascultat acele melodii în mod separat, aș fi ajuns la concluzia că sunt insultat sau luat la mișto. Însă Stravinski le compune în așa fel, încât ciudățenia și lipsa de armonie te captivează, mai ales în contextul firavei trame narative.

Aici se cuvin laude muzicienilor de la Filarmonică ”Oltenia” Craiova, care au avut sarcina de a cânta așa cum nu cred că ar face-o de bunăvoie. Conduși cu mână fermă de dirijorul Eduard Dabrowski, Octavian Gorun (vioară), Ion Birovescu (contrabas), Liviu Chisăr (clarinet), Mihail Tcaci (fagot), Dumitru Stănescu (trompetă), Alexandru Aolăriți (trombon) și Marian Uță (percuție) și-au pus abilitățile în joc și s-au jucat cu dăruire.

Iar joacă muzicală a fost potențată de o alta.

Povestea soldatului mi-ar fi rămas în minte ca un ecou elocvent al bizareriei anului trecut și a începutului celui prezent, dacă n-aș fi observat devreme că în fața mea se aflau două surori frumușele și cuminți în limita vârstei, alături de un personaj de pluș, cărui stupoare pe care puteți vedea mai jos o oglindea pe a multor spectatori (doar că a lor era parțial ascunsă de măștile obligatorii).

La începerea multor secvențe muzicale debutau și scenete care îi includeau pe Dino (căci acesta îi era numele, am aflat ulterior), precum și pe Giră, amicul și rival deopotrivă.

Mânuiți de cele două fetițe și la adăpostul spătarelor, aveau loc interacțiuni savuroase, care urmau muzica sau o marcau în contrapunct.

Am simțit în acele momente că toată obida și neliniștea și oboseala la care am fost supus de vreun an încoace se risipește și lasă loc unei bucurii a vieții pe care sunt hotărât să o permanentizez.

Multă lume spune că nu mai au copiii ce învăța, de când stau acasă.

Eu cred că noi adulții mai avem de învățat de la ei.

Iar un loc precum Filarmonica ”Oltenia” din Craiova e o școală, scaunele sunt pupitrele și muzica e materialul didactic.

Și profesorii?

Dino și Giră, bineînțeles.

Ce ne jucam, ce vedem, ce ascultam

By Iulian in Intre muzical si conceptual 0 Comment

Calitatea nu e singura trasatura a concertelor de la Filarmonica „Oltenia” Craiova, acum incepe sa se contureze si diversitatea.

Spectacolul de saptamana trecuta, care a avut ca tema muzica din filme si jocuri video a deschis o poarta catre un filon atat de bogat, incat si daca stagiunea i-ar fi dedicata exclusiv, n-ar reusi decat sa-l zgarie la suprafata.

Acest inceput a fost insa promitator si reusit, oferindu-mi o gama larga de senzatii inedite.

In primul rand, daca am privi structura de varsta a spectatorilor melomani prin prisma unei curbe gaussiene, de regula m-as afla la capatul ei din stanga. De data aceasta, insa, nu cred ca exagerez cand spun ca eram spre cel din dreapta, pentru ca sala Filarmonicii din Craiova era ticsita cu adolescenti.

Si, ca un facut, companionul meu din acea seara era tot un adolescent, cu ansamblul complet de apucaturi specifice: ireverentios, agitat si un pic narcisist.

I-am dat dezlegare sa plece oricand, daca s-ar plictisi, insa suita de imagini din jocuri video l-a captivat, le recunostea dupa doar cateva secunde si cu greu il domoleam cand incepea sa-mi insire parerile despre fiecare dintre ele.

Nici eu n-am ignorat partea vizuala (mestesugit asamblata de Riccardo La Chioma), mai ales ca mi-a prilejuit constatarea ca viata-mi a bifat ceva ani:

S-a cantat si proiectat din Fallout 4, iar eu am jucat Fallout, primul, legendarul.

S-a cantat si proiectat din Grand Theft Auto 4, iar eu l-am incercat si mi-a displacut primul.

S-a cantat si proiectat din Zelda, iar eu mi-am aduc aminte ca seria asta era deja consacrata cand am vazut pentru prima data un calculator.

Da, am imbatranit, dar ma uit inapoi la tineretea-mi ludica si mi-e drag.

Inedita a fost si conversatia din spatele meu, cea starnita de imaginile si coloana sonora din The Witcher. Daca ar fost trei baieti, probabil ca ar fi trecut neobservata, insa modul aprins cum trei fete gurese il dezbateau m-a facut sa ma intorc si sa intreb cu neincredere abia ascunsa:

Auziti, voi chiar ati jucat The Witcher?

Da, l-am luat de pe Steam.

Am tacut si m-am intors clatinand din cap a uimire.

A nu se intelege, totusi, ca acest spectacol superb n-a fost decat un prilej sa-mi revizuiesc parerea despre categoria de varsta careia ii apartin.

Concertul, in intregul sau, si-a atins exact scopul metafizic: sa simuleze acea experienta de evadare din realitate pe care o ofera un joc bun sau un film mare, dar si accentuand acel ceva fara de care nici unul nici altul nu ar avea acelasi efect: muzica.

La inceput, cand luminile pe scena s-au stins, in asteptarea dirijorului Ivano Guagnelli, si in dreptul fiecarui muzician s-a aprins o luminita, am simtit ca am intrat intr-o poveste de Hayao Miyazaki.

Iar la final, cand totul s-a sfarsit cu una dintre cele mai frumoase imagini ale cinematografiei din toate timpurile – bicicleta zburatoare pe fundal de luna din E.T. – am simtit ca s-a pecetluit o sentinta:

Suntem mai mult decat carne si oase, suntem vise, suntem imaginatie, suntem transcendenta, iar muzica este una dintre caile prin care le atingem.

P.S. Imi permit sa adaug si niste sugestii pentru prietenii de la Filarmonica „Oltenia” din Craiova, pentru ca au deschis o cutia a Pandorei atat de adanca, incat simt ca mi se taie rasuflarea de drag numai gandindu-ma ca as putea vreodata asculta coloane sonore din:

Filme precum Gladiator, Grand Budapest Hotel, Indiana Jones, Star Wars, The Last Temptation of Christ, Inception, Requiem for a Dream, The Fountain, Moonrise Kingdom, Pirates of the Carribean, Interstellar, The Passion of the Christ, Lawrence of Arabia, The 13th Warrior sau Chariots of Fire.

Jocuri precum Starcraft (si cele vechi, si cele noi), Stronghold, Medieval: Total War, Myst (toate), Shadow of the Colossus, Homeworld (1 si 2), Planescape Torment, Sanitarium, Syberia, Deus Ex, Diablo (1 si 2) sau Heroes of Might and Magic III.