Non fictiuni pe care le-am citit (3)

De data aceasta cartile de non-fictiune pe care le prezint sunt intr-o ordine aleatoare, nu a interesului pe care mi l-au starnit, pentru ca fiecare debordeaza de inteligenta, umor si pacatuieste prin o usoara invarteala in jurul cozii.

non fictiuni3_1

The Element – unul dintre cei mai populari vorbitori de pe www.ted.com, Ken Robinson ne ghideaza prin lumea celor care au ales sa faca numai ce le place si carora le e tare bine din aceasta cauza. Umorul britanic este la post si insoteste idei bine inchegate si povesti de viata bine alese, dar, asa cum am invatat din restul lucrarile pe care le prezint acum, oamenii au tendinta de a isi construi opinii numai pentru ce vad, nu si pentru ce nu vad. Cele mai multe dintre exemplele de succes ale lui Ken Robinson sunt din lumea artelor, fapt care ii zdruncina putin esafodajul de idei (nu putem sa fim toti artisti, desi romanul e nascut poet), insa una rezista oricarei obiectii: o lume alcatuita din indivizi care isi fac treaba cu lehamite, ca sa evadeze/explodeze apoi in weekend, nu e o lume sanatoasa.

non fictiuni3_2

Predictably Irrational – in societatea consumista, psihologia si economia au ajuns surori siameze, iar Dan Ariely este un exemplu ilustru de persoana care s-a aplecat asupra acestui hibrid. Intr-o serie de capitole bine delimitate, autorul ne prezinta cateva mostre de comportament care sfideaza logica. Mai mult decat stilul savuros, m-a impresionat inventivitatea studiilor si experimentelor pe care Dan Ariely insusi sau in colaborare cu altii, le-a elaborat pentru a-si demonstrat ipotezele. Daca ar fi sa aleg una dintre ideile care mi-au declansat ample sesiune de reflectie, cu siguranta m-as opri asupra celei care pune in antiteza normele sociale si normele de piata, acestea din urma avand o actiune distructiva asupra celor dintai.

non fictiuni3_3

Stumbling on Happiness – Daniel Gilbert e cam din aceeasi stirpe cu Dan Ariely, insa atentia sa se concentreaza pe modul cum oamenii reusesc sa fie fericiti, cum isi construiesc fericirea si cum dau chix cand toate conditiile par a fi la locul lor. Foarte interesanta mi s-a parut distinctia intre procesele mentale prin care filtram trecutul, prezentul si viitorul si defectiunile care apar pe parcurs. Daniel Gilbert nu se avanta la a enunta panacee, insa modul apasat in care subliniaza greselile te invita in a-ti gasi singur solutiile. Eu, unul, o sa ma feresc de prea multe optiuni, adica mi-aleg de-acum candidatul pe care il votez la prezidentiale si nu mai stau sa ii ascult pe toti cum ma imbrobodesc. Si nu o sa regret, fie ca o iesi unul sau altul, pentru ca, intr-o durata de timp pe care autorul o estimeaza la trei ani, iar eu o reduc la unul, voi fi la fel de fericit cu oricare.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)