Ca subiect pictural, Facerea Lumii nu este un subiect atât de întâlnit precum căderea în păcat a lui Adam și a Evei sau izgonirea lor din Grădina Edenului.

Avem, bineînțeles, frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină, grandioase, dar pătrunse de acea abstractizare a neplatonismului care reînviase în Florența Renașterii, unde marele artist își desăvârșise personalitatea.

De aceea, când mi-a ieșit în cale în Palatul Rohan din Strasbourg, am remarcat imediat ineditul acestui tablou al lui Melchior Bocksberger (cca. 1530-1589), pictor născut la Salzburg și care și-a desfășurat activitatea în principal în statele germane ale perioadei.

Intitulată Facerea Lumii, pictura marchează multe momente cheie ale Genezei, dar ce fascinează este atenția acordată viețuitoarelor, a căror creație a precedat-o pe a omului.

Pe cât de realist l-au lăsat talentul și cunoștințele zoologice, Bocksberger redă animale atât din zona noastră temperată, cât și din areale exotice.

De fapt, cea mai mare plăcere a contemplării acestui tablou a fost să identific toate speciile strecurate de artist în compoziție și n-a fost ceva ce s-a soluționat la o simplă aruncare de privire.

Am obiceiul să mă departez și să mă apropii de o pictură care îmi place și de fiecare dată când efectuam o astfel de translație vizuală, mai descopeream o necuvântătoare dibaci plasată în plan secund, printre alte făpturi mai mari.

L-am amintit pe Michelangelo și colosala sa operă, iar ecourile ei se simt și aici.

Undeva, în plan depărtat, Melchior Bocksberger a înfățișat și apariția acelui ”paragon of animals”, cum îl numește Hamlet.

Omul.

Iar scena e inconfundabilă.

E limpede că acel gest de un sublim inefabil al lui Michelangelo devenise deja etalon al expresivității.

Un omagiu mic pentru un om și unul mare pentru natură.

Cu multe secole înainte, Melchior Bocksberger înțelese, intuitiv, că suntem parte a mediului înconjurător, pe care avem datoria de a-l studia, admira și proteja.