Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (30)

Era o seară ploioasă de vineri.

Neliniștea alegerilor ce urmau să vină plana asupra tuturor.

Vedeam și simțeam toate acestea, dar eram ferit de morbul bacovian pe care îl proiectau, pentru că mă găseam alături de colegii mei de spiță blogosferică la o nouă ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Fiecare dintre aceste evenimente sibaritic-sociale este special, dar acesta a fost unul aparte, pentru că, în cadrul lui, am regăsit vinuri ale Cramei Corcova, prezentate chiar de proprietarul român al întreprinderii, Șerban Dâmboviceanu, el însuși protagonistul uneia dintre cele mai reușite incursiuni culturalo-bahice de la începuturile-mi în domeniu.

Într-o lume agitată, în perpetuă schimbare, a fost mai mult decât dătător de speranță să văd că eleganța, bonomia și generozitatea în explicații care l-au caracterizat atunci au rămas neschimbate.

În dialogul cu domnia sa, am revăzut și sporit impresia că domeniul Corcova este un tărâm unde s-a consumat multă istorie.

În cadrul discuției, am aflat că, în unele porțiuni ale viei, solul păstrează scoci antediluviene, de pe vremea că mealegurile noastre erau acoperite de un ocean, iar omenirea era doar un un vis îndepărtat.

Mihai Viteazul, care, până să ajungă ban al Craiovei sau domn al Țării Românești, a fost și bănișor de Strehaia, a făcut danii unor apropiați unele podgorii din zonă, iar crama existentă la 1907 a fost arsă în focul răscoalei din acel an.

Sub atenta și priceputa oblăduire a prințului Anton Bibescu, un veritabil crai de curte veche (dar asta e o altă poveste), ingineri austrieci au construit facilități moderne, care au rezistat până în prezent, tancurile de ciment, bunăoară, fiind utilizate chiar și acum în procesul de vinificare.

Și, fără să fi premeditat în vreun fel asta, permanența istoriei s-a manifestat și în acea combinație vin-brânză care m-a cucerit cel mai mult senzorial și intelectual.

Și atunci, și acum am fost captivat de discreta distincție a unui Sauvingnon Blanc, care, deși e plasat la început de degustare tocmai pentru această virtute a sa, nu trece neobservat, nu se strecoară prin istorie fără să lase vreun omagiu muzei Mnemosina.

Un vin sec, dar care a generat colocvii oricum, numai seci nu.

Dar, conform principiului enunțat de Heraclit, totul curge, așa că, față de Mozzarella Fresca de atunci, acum vinul și-a cununat aromele cu Camembert Delaco, tot o brânză din lapte de vacă, tot onctuoasă și mătăsoasă ca textură, dat una matură, că doar m-am mai maturizat și eu între timp, nu?

Am fost găzduiți de spațiul șugubăț al localului 12Doișpe, care invita la un dialog pe măsură, udat de licoare bahică din belșug, dar și hidratați cu neprețuita apă de masă Dolce Vita, care a neutralizat binecunoscutele efecte secundare ale vinului, lăsând să domnească încrederea, speranța și umorul.

Hai să le facem permanente, ce ziceți?

Credit foto: Daniel Botea, zis și CCRu’.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (24)

2024 și-a intrat de mult în drepturi, așa că merita să bifăm încă o ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Ceea ce am și făcut, beneficiind din nou de găzduirea celor de la C House Milano Craiova, cu brânzeturi de la Delaco și vinuri de la Dradara, încă o cramă din alte ținuturi decât cele oltenești, atrasă în urbea noastră de acest minunat proiect.

Această nouă aventură oenologică vine din satul Mocrea, care aparține de orașul Ineu, județul Arad, și este încă un exemplu de ambiție combinată cu pasiune.

Deși nu beneficiază de suprafață cultivată foarte mare, am aflat de la emisarul lor entuziast, Daniel Popescu, că nu fac rabat de la calitate și nu îmbuteliază decât vinul care corespunde standardelor înalte pe care ei înșiși și le-au stabilit.

Din portofoliul de împerecheri vin-brânză pe care le-am savurat în acea seară, una anume mi-a câștigat simțurile și simpatia iremediabil.

Mustoasa de Măderat 2022 și Havarti Castello.

Mustoasă de Măderat.

Vă las puțin să contemplați pitorescul și ineditul denumirii.

Îmi veți împărtăși atracția pentru acest vin când veți afla că nu se găsește decât în acea zonă, în împrejurimile localitățile eponime.

Iar cei de la Dradara au reușit să îl cultive pe o costișă care, odinioară, făcea parte dintr-un masiv vulcanic.

Iar de aici, imaginația mi s-a împletit cu senzațiile pure.

Nu doar că onctuozitatea pronunțată și plăcută a vinului s-a asociat impecabil cu aromele brânzei maturate, dar chiar procesele îndelungate prin care am ajuns la cele două delicii gustative par a fi fost în consonanță.

Eonii pe care terroirul acela de tuf vulcanic i-a străbătut până la ajunge să găzduiască vița de la podgoria Miniș Măderat se pot echivala cu efortul celor care, începând din 1852 în Danemarca, transformă laptele de vacă în brânza Havarti, pe care, gustându-o, n-ai bănui-o surata la origini cu Mozzarella.

Mustoasa de Măderat și Havarti au interacționat ca doi prieteni vechi.

Așa cum am interacționat eu însumi cu vechii prieteni pe care i-am regăsit la acest eveniment.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (8)

Vinule, vinuţule,

De cand nu te-am mai vazut,

Multa vreme au trecut!

Mi-am permis sa il parafrazez putin pe Eminescu, pentru ca tot suntem in Anul Centenarului, iar eu am lipsit in ultima vreme, mai degraba nemotivat, de la degustarile organizate de Asociatia Blogger-ilor Olteni si DictionarCulinar.ro

Nu si acum, cand intamplarea a facut ca evenimentul sa corespunda exact viziunii mele asupra modului cum se cuvin sarbatoriti cei 100 de ani de la Marea Unire.

Asadar, la Casa Ghincea, fostul Han Hurezi, s-au reunit niste condeieri olteni (sau macar domiciliati in urbea Baniei), ca sa deguste vinuri din inima Moldovei, de la Domeniile Averesti, de langa Husi, si branzeturi internationale de la Delaco.

Unde mai pui ca salonul foarte stilat unde a avut loc fericita ingurgitare era decorat cu diverse copii de tablouri ale unor mari maestri clasici europeni.

O imbinare de autohton si cosmopolit pe care eu o vad a fi solutia pentru supravietuirea in urmatorii 100 de ani.

Prezentarea generala a Domeniilor Averesti a fost sustinuta de Romica Dumitru, de la care am aflat cateva detalii interesante despre conceptul de instalatie gravitationala de colectare a apei de ploaie, pe care l-am mai intalnit, culmea, in arida Iordanie, dovada ca ingeniozitatea umana are un filon comun.

Despre branzeturi ne-a vorbit Daniel (de la care am pozele), iar ghid in deslusirea tainelor vinurilor moldovene ne-a fost amicul Narcis, pe care l-am prins pentru intaiasi oara in aceasta postura, secondat de la fel de stiutoarea sa sotie, Lenuta.

O alta premiera e una cu care ma mandresc: senzatiile pe care le-am trait gustand vinurile au corespuns aluziilor enuntate de maestrul care ne calauzea si, fapt remarcabil, propriile-mi descrieri au nimerit exact vocabularul formularilor sale.

Reusita-mi in aceasta privinta a contribuit la preferinta pentru combinatia Feteasca Neagra Sec si branza Gouda, dar nu fost decisiva.

M-a impresionat, in primul rand, armonia gustativa pricinuita de ambelor delicii, untoase si consistente, care m-a indemnat sa le molfai impreuna si sa incalc regulile bunei cuviinte, icnind de placere in tot acest timp.

Feteasca Neagra Sec de Averesti este un vin rosu sec, mai bland cu taninurile decat confratii Merlot sau Cabernet Sauvingnon, iar asta il face adaptabil (ca romanu’ impartial), atat cu mancaruri mai grele, de banchet sadovenian, cat si pentru gustari lejere, de serata literara.

Gouda din gama Delaco D’Exceptie este o branza de origine olandeza, foarte populara in lume, si are un proces de fabricatie aparte, caracterizat si de o etapa de „spalare a casului”, in urma caruia rezulta un gust dulceag si o textura moale si elastica. Numele vine de la orasul eponim, care, amanunt simpatic, se pronunta „Hauda”, asa cum Van Gogh ar trebui pronuntat „Fan Hof”.

Provocarea de final imi cere sa fac un exercitiu de concizie, asa ca voi reda fiecare dintre elementele combinatiei preferate, dar si pe aceasta, ca ansamblu, printr-un singur cuvant:

Feteasca Neagra Sec de Averesti – Unt

Gouda de la Delaco D’Exceptie – Pace

Asociate – Alunecare

Românie, inchinam un pahar in cinstea ta!