În munca mea, care are de-a face cu educația, aplic o câtime din teoria care mi-a trecut prin fața ochilor și o mulțime de lucruri pe care le-am șterpelit ideatic de la diverși mentori sui generis, printre aceștia aflându-se și câțiva pe care i-am cunoscut prin intermediul audio-vizualului.

Sir David Attenborough – de la el am învățat să iubesc și mai abitir natura, să o privesc mai îndeaproape, să înțeleg ce are loc în sânul ei și să o protejez oricum pot.

Sir Kenneth Clark – de la el am învățat că a fi elevat și accesibil sau amuzant și doct nu sunt antagonisme ireconciliabile, precum și că arta e singura care nu minte, dacă știm să îi deslușim secretele.

Jacob Bronowski – de la el am învățat cât de pasionantă este aventură științifică a umanității, cum poți explica unui literat chestiuni exacte, precum și că nu trebuie să-mi fie teamă să îi ating pe oameni.

Robert Hughes – de la el am învățat că există o noimă și în arta modernă, care, deseori, nu este decât o pată de culoare spoită pe o pânză, precum și cea mai frumoasă metaforă a rolului lui Van Gogh în evoluția picturii.

Michael Wood – de la el am învățat că, deși a fi istoric înseamnă a fi obiectiv, asta nu exclude uimirea și încântarea în fața realizărilor unei civilizații.

James Burke – de la el am învățat că erudiția și ironia se potențează reciproc, precum și puterea demonstrațiilor practice.

John Romer – de la el am învățat că istoria nu este doar studiul marilor personalități, ci și al vieții de zi cu zi, al plăcerilor, aspirațiilor și tragediilor ei.

Bettany Hughes – de la ea am învățat că e nevoie și o atingere feminină în studiul și, mai ales, interpretarea istoriei.

Neil Oliver – de la el am învățat că, pentru a înțelege viață din vremuri îndepărtate, e nevoie să înduri privațiuni, precum și că accentul scoțian e bloody great.

Nigel Spivey – de la el am învățat de ce producem artă și de ce avem nevoie de ea.