”Schimbarea de paradigmă” e o expresie întinată de utilizarea excesivă în limbajul de lemn corporatist sau politicianist.

Dar conceptul este unul de mare importanță pentru fiecare dintre noi, pentru că reprezintă o abilitate cognitivă esențială, aceea de a nu rămâne blocat pe un anume mod de gândire și de a reuși să adopți altul, în vederea atingerii anumitor obiective.

Dacă nu vi se pare necesar, gândiți-vă numai câți oameni aveți în jur care refuză să accepte anumite aspecte ale existenței, chiar dacă li se prezintă fapte și dovezi.

Sunt mulți factori care conduc la o astfel de îngustare a minții și a lupta contra ei nu e deloc ușor.

Așa că orice prilej de a exersa simpla abilitate de a-ți modifica perspectiva este binevenit.

Mai jos aveți trei jocuri abstracte care te obligă să faci exact asta.

***

Qwirkle este un joc care poate fi asemănat cu rummy-ul sau cu dominoul și totuși este mai mult decât atât.

Piesele sunt de șase tipuri, atât de formă, cât și de culoare, și trebuie plasate astfel încât să se formeze serii bazate pe una dintre cele două categorii.

Provocarea este să pendulezi permanent între a urmări asocierile de un fel sau altul, iar efortul mental sporește pe măsură ce numărul pieselor plasate pe masa de joc crește.

Nu lipsesc încordări plăcute ale atenției și calcului probabilităților, abilitățile indispensabile, la rându-le, pentru o capacitate sănătoasă de luare a deciziilor.

***

Set este un joc de cărți aparent simplu, dar care devine foarte solicitant când provocarea cognitivă pe care ți-o ridică se desfășoară într-o cursă cu ceilalți.

Jocul constă dintr-un set de cărți care au inscripționate diverse simboluri, în număr de unu, doi sau trei, de diverse culori, modele sau forme.

Pe masă se plasează doisprezece cărți, iar fiecare dintre jucători are de găsit un set de trei care fie au aceleași caracteristici, fie le au pe toate diferite.

Aceste două variante de cerințe pun probleme de concentrare și de adaptare la o paradigmă în continuă schimbare.

În primul caz, e foarte lesne să fii sedus de un set de trei cărți, ca să constați la o privire atentă că una dintre ele are ceva diferite de celelalte două.

În al doilea caz, e la fel de ușor să greșești, crezând că ai găsit trei cărți diferite , pentru ca apoi să observi (sau, mai degrabă, adversarii tăi) că două au o mică trăsătură în comun.

Se poate juca individual, pentru antrenament, sau împotriva mai multora, pentru a descoperi cât de mare e impactul presiunii asupra abilităților cognitive.

***

Quarto încununează acest triumvirat de jocuri binefăcătoare pentru mine, cu un mecanism ludic simplu, dar de mare efect.

Urmaș îndepărtat al X și 0, jocul te provoacă să formezi o linie de patru din piese care au ceva în comun: culoare, formă, înălțime sau textură.

Obișnuit fiind cu un aspect uniform al pieselor, caracteristic multor astfel de jocuri abstracte, poți foarte lesne să ignori că un astfel de șir de patru poate include elemente care par altminteri foarte diferite.

Chiar și dacă ar fi inclus doar această provocare, Quarto ar fi fost un joc excelent, însă o prevedere scurtă a regulamentului îl transformă într-unul strălucit, de-a dreptul.

Tu alegi ce piesă plasează adversarul pe tabla de joc.

Și invers, evident.

De aici rezultă nevoia de a fii extrem de atent la situația existentă și de a face alegerea de așa natură, astfel încât să beneficiezi cât mai mult de pe urma ei, indiferent ce decizia ia oponentul. Un exercițiu de flexibilitate și gândire anticipativă care concurează cu acela care a făcut din șah un joc care a străbătut veacurile.