Fetelor, aveti grija pe cine luati!

gaslight1Dintr-un film clasic precum Gaslight se pot extrage invataminte clare: cand o fata se repede sa se marite, are sanse sa dea peste un sot nu rau, ci infernal de rau, care ii va submina metodic increderea in propria sanatate mintala.

Asta e ce pateste sarmana Ingrid Bergman din partea lui Charles Boyer in excelentul thriller psihologic regizat de George Cukor. Nu e mare mister in privinta a cine si ce urmareste, insa atmosfera compusa din prestatii actoricesti magnifice, jocuri de lumini nelinistitoare si situatii tensionate se apropie de o nivel al insuportabilitatii pure. Cand incepe sa se solutioneze, insa, filmul devine cam naiv, iar deznodamantul nu e si nici n-are cum sa atinga inaltimea punctului culminant.

Cei doi protagonisti si relatia dintre ei constituie nestemata acestei bijuterii cinematografice inegale. Ingrid Bergman parcurge credibil traseul de la tanara proaspat casatorita, muncita de niste amintiri neplacute, dar dornica de fericire, la sotia care e claustrata pentru greseli pe care nu le stie, care incepe ea insasi sa se lase prada indoielii, dar care pastreaza o farama de speranta ca nu a cazut definitiv in abisul nebuniei.

Toata transformarea ei capata justificare datorita prezentei tiranice a lui Charles Boyer. Daca ar fi sa aleg un singur element prin care rafinatul actor francez isi compune personajul, cred ca as alege jocul ochilor. Chiar daca nu isi abuzeaza sotia decat psihic, privirea pe care sotul o afiseaza in preajma consoartei te face sa te temi ca, dintr-un moment sau altul, o va plesni si rani cu salbaticie. Si vocea, mieroasa in anumite moment, plina de furie retinuta mimata, contribuie semnificativ la creionarea unui antagonist memorabil.

gaslight3

Restul distributiei graviteaza inspirat in jurul celor doi:  o  foarte tinerica Angela Lansbury (eleganta detectiva de mai tarziu) intr-un reusit rol de camerista tupeista si cam toapa sau Dame May Whitty, savuroasa ca si in Mrs. Miniver, numai ca acum e in ipostaza pensionarei care stie tot ce misca in cartier; singura veriga mai slabuta este Joseph Cotten, o prezenta agreabila oricand, dar pe care nu il ajuta accentul american in rol de comisar de la Scotland Yard.

Pasionate sau nu de filme vechi, fetelor, cred ca ar trebui sa vedeti Gaslight, ca sa invatati sa aveti grija pe cine luati.

gaslight2

Farmecul amoralului

Shadow_of_a_doubt1E lucru mare sa fii film regizat de Hitchcock si sa fii si preferatul lui in acelasi timp. Mai ales ca nu te cheama nici Vertigo, nici Rear Window, nici Psycho, ci Shadow of a Doubt, adica o pelicula de notoritate clasa II din portofoliul maestrului.

Si totusi, Hitchcock avea motive intemeiate sa-si indrageasca propria creatie, pentru ca acele substantive care incep cu „t” (teama, tensiune, teroare) si care ii erau atat de dragi se regasesc si in Shadow of a Doubt, dar mai subtil, strecurate intr-o poveste simpla, dar excelent spusa.

Unchiul Charlie (Joseph Cotten) are ceva pe suflet; nu stim ce, dar faptul ca se ascunde, ca ii pacaleste pe niste urmaritori si  ca are o mina de om chinuit ne conduc imediat spre concluzia aceasta. Asa apare indoiala in mintile noastre, ale privitorilor, dar, deocamdata, nu si in ale familiei surorii sale, la care se prezinta inopinat, arborand un aer degajat. Cea mai incantata de a-si vedea unchiul este nepoata, care chiar ii poarta numele, Charlie (Teresa Wright).

Comportamentul nelinistit si nelinistitor al unchiului o conduce pe tanara care aproape il idolatrizeaza spre banuieli care se transforma usor in monstruoase descoperiri. Neavand insa certitudini si nevrand sa strice atmosfera animata de venirea unchiului, ia toata povara indoielii si a descoperirii adevarului asupra ei si se mai si gaseste prinsa in inceputul unei idile cu insusi politistul care da tarcoale familiei. In tot acest timp, unchiul Charlie miroase ca nu mai e in sanul lui Avraam si incepe  sa actioneze la randul sau…

In zilele noastre, in filme, se practica tensiunea pe doua nivele: intuneric + monstri sau intuneric + iluzia unor monstri; evident, mai dibaci este regizorul care reuseste sa atinga nivelul 2. In Shadow of a Doubt, Hitchcock atinge un foarte rar nivel 3, in care, prin simpla aparitia a unui personaj sau printr-un unghi de filmare rapid intercalat intre doua prim-planuri, tensiunea este indusa privitorului si, mai ales, mentinuta acolo.

Sunt convins, insa, ca regizorul englez nu a folosit epitetul de „preferat” pentru acest film doar pentru a-si gratula propria contributie, ci pentru a-si declara, la comun, recunostinta pentru toata distributia.

Shadow_of_a_doubt2

Personajul lui Joseph Cotten este un amoral, care, din motive partial obscure, a ajuns sa urasca omenirea, nu insa si propria persoana, pentru a carei libertate lupta cu ferocitate ascunsa. Cotten, care, fara a fi vreunul dintre granzii cinematografiei, a jucat in pelicula una si una (Citizen Kane, The Third Man, Splendor of the Ambersons, Gaslight, Hush… Hush, Sweet Charlotte), da interpretarii de aici profunzimi nebanuite. Cand amenintator, cand surazator, cand rece si stapan pe sine, cand infrigurat si panicat, este starul filmului, desi el doar catalizeaza actiunea.

Aceasta o urmareste in primul rand pe Teresa Wright, care irezistibil de ingenua, ca in atatea alte creatii ale sale (Mrs. Miniver, The Best Years of Our Lives), evolueaza subtil catre indoiala, catre o duplicitate menita a-i proteja familia si catre impulsuri amoroase.

Tandemul Henry Travers – Hume Cronyn (tatal Teresei Wright si un amic al acestuia) si pasiunea celor doi pentru romanele politiste si dezideratul crimei perfecte sunt o gluma meta-textuala a lui Hitchcock, foarte riscanta, care ar fi putut risipi tensiunea care domina filmul, daca nu ar fi contribuit cumva, la un moment dat, la evolutia acestuia.

Shadow_of_a_doubt3

Cum, nu va spun, va invit doar ca, printre lucrurile pe care vi le propuneti pentru 2013, sa fie si vizionarea lui Shadow of a Doubt.

Un An Nou fericit!