E lucru mare sa fii film regizat de Hitchcock si sa fii si preferatul lui in acelasi timp. Mai ales ca nu te cheama nici Vertigo, nici Rear Window, nici Psycho, ci Shadow of a Doubt, adica o pelicula de notoritate clasa II din portofoliul maestrului.

Si totusi, Hitchcock avea motive intemeiate sa-si indrageasca propria creatie, pentru ca acele substantive care incep cu „t” (teama, tensiune, teroare) si care ii erau atat de dragi se regasesc si in Shadow of a Doubt, dar mai subtil, strecurate intr-o poveste simpla, dar excelent spusa.

Unchiul Charlie (Joseph Cotten) are ceva pe suflet; nu stim ce, dar faptul ca se ascunde, ca ii pacaleste pe niste urmaritori si  ca are o mina de om chinuit ne conduc imediat spre concluzia aceasta. Asa apare indoiala in mintile noastre, ale privitorilor, dar, deocamdata, nu si in ale familiei surorii sale, la care se prezinta inopinat, arborand un aer degajat. Cea mai incantata de a-si vedea unchiul este nepoata, care chiar ii poarta numele, Charlie (Teresa Wright).

Comportamentul nelinistit si nelinistitor al unchiului o conduce pe tanara care aproape il idolatrizeaza spre banuieli care se transforma usor in monstruoase descoperiri. Neavand insa certitudini si nevrand sa strice atmosfera animata de venirea unchiului, ia toata povara indoielii si a descoperirii adevarului asupra ei si se mai si gaseste prinsa in inceputul unei idile cu insusi politistul care da tarcoale familiei. In tot acest timp, unchiul Charlie miroase ca nu mai e in sanul lui Avraam si incepe  sa actioneze la randul sau…

In zilele noastre, in filme, se practica tensiunea pe doua nivele: intuneric + monstri sau intuneric + iluzia unor monstri; evident, mai dibaci este regizorul care reuseste sa atinga nivelul 2. In Shadow of a Doubt, Hitchcock atinge un foarte rar nivel 3, in care, prin simpla aparitia a unui personaj sau printr-un unghi de filmare rapid intercalat intre doua prim-planuri, tensiunea este indusa privitorului si, mai ales, mentinuta acolo.

Sunt convins, insa, ca regizorul englez nu a folosit epitetul de „preferat” pentru acest film doar pentru a-si gratula propria contributie, ci pentru a-si declara, la comun, recunostinta pentru toata distributia.

Personajul lui Joseph Cotten este un amoral, care, din motive partial obscure, a ajuns sa urasca omenirea, nu insa si propria persoana, pentru a carei libertate lupta cu ferocitate ascunsa. Cotten, care, fara a fi vreunul dintre granzii cinematografiei, a jucat in pelicula una si una (Citizen Kane, The Third Man, Splendor of the Ambersons, Gaslight, Hush… Hush, Sweet Charlotte), da interpretarii de aici profunzimi nebanuite. Cand amenintator, cand surazator, cand rece si stapan pe sine, cand infrigurat si panicat, este starul filmului, desi el doar catalizeaza actiunea.

Aceasta o urmareste in primul rand pe Teresa Wright, care irezistibil de ingenua, ca in atatea alte creatii ale sale (Mrs. Miniver, The Best Years of Our Lives), evolueaza subtil catre indoiala, catre o duplicitate menita a-i proteja familia si catre impulsuri amoroase.

Tandemul Henry Travers – Hume Cronyn (tatal Teresei Wright si un amic al acestuia) si pasiunea celor doi pentru romanele politiste si dezideratul crimei perfecte sunt o gluma meta-textuala a lui Hitchcock, foarte riscanta, care ar fi putut risipi tensiunea care domina filmul, daca nu ar fi contribuit cumva, la un moment dat, la evolutia acestuia.

Cum, nu va spun, va invit doar ca, printre lucrurile pe care vi le propuneti pentru 2013, sa fie si vizionarea lui Shadow of a Doubt.

Un An Nou fericit!