Pe 27 mai 1942, în Praga, germanul Reinhard Heydrich era ținta unei tentative de asasinat din partea cehoslovacilor Jozef Gabcik și Jan Kubis, decedând ulterior din cauza rănilor survenite din cauza atacului.

Ce ați citit descris în stil sec mai sus este un eveniment din Al Doilea Război Mondial, care nu se poate măsura în importanță cu Operațiunea ”Barbarossa” sau Debarcarea din Normandia.

Însă este suficient de important, încât să suscite interesul frizând obsesia din partea naratorului din Operațiunea Anthropoid, un posibil alter ego al lui Laurent Binet.

Spun ”posibil”, pentru că, dacă e ceva care reiese limpede din această carte, este că relatarea unui episod istoric stă sub semnul unei implacabile relativități.

Ca să parafrazez un citat reiterat până la sațietate pe rețelele sociale, în autorul acestui roman sunt doi lupi:

Unul e Istoricul, cel preocupat de fapte, de documente, de mărturii, de aranjarea lor într-o ordine clară, ba chiar și contruind relații cauză-efect, dacă se poate.

Celălalt este Scriitorul, cel pasionat de trăiri, care nu poate lăsa în pace o notiță de subsol a istoriei fără a-i da o formă care să emoționeze, să revolte, să pună pe gânduri.

Iar desfășurarea Operațiunii Anthropoid astfel rezultate romanesc este eterna încleștare a celor doi lupi.

Narațiunea e o permanentă joacă la care e supusă mintea noastră. Atât de convingător este redat un episod al dramei, încât simți organic dezamăgirea când vocea auctorială ne spune în paragraful următor că nu știe dacă astfel s-au petrecut lucrurile, dar i-ar plăcea să fie fost așa.

Și atunci, mai slujește la ceva Operațiunea Antrhopoid cea literară? (Aia reală a dus la decese. Multe.)

Da, pentru că marea reușită a cărții și a celui care a zămislit-o mental și a așternut-o pe hârtie este echilibrul altminteri improbabil dintre Istoric și Scriitor.

La finalul lecturii, știi neîndoios mai multe despre Holocaust, despre ocupația nazistă asupra Cehoslovaciei, dar ai și avut ocazia să reflectezi prelung asupra modului cum percepția noastră este modelată de un text, de aranjarea lui sau de limbajul pe care îl conține.

E o demonstrație elevată a fenomenului perpetuu la care suntem martori sau complici sau victime pe Facebook sau TikTok.

Și acele unelte de comunicare (și manipulare) în masă, și Laurent Binet ne vor atenția și timpul.

Cu diferența că Istoricul și Scriitorul acestuia din urmă ne ajută neuronii, nu îi blegesc.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o lecție despre cum Istoria și Literatura ar putea totuși conviețui.