Noutăți de peste Istru

Trecuse ceva timp de când nu mai hrănisem melomanul din mine, așa că m-am întors la Filarmonica „Oltenia” Craiova exact când propunea o suită de noutăți venite de peste Dunăre, de la vecinii noștri bulgari.

Emisarul principal a fost dirijorul Christo Pavlov, care a emanat acea combinație de autoritate și bunăvoință pe care o căutăm pretutindeni la cei care ne conduc și o găsim atât de rar.

Sub bagheta sa am ascultat pentru prima dată o compoziție de Fanny Mendelssohn, sora mult mai celebrului Felix Mendelssohn Bartholdy.

Nu doar că Uvertura în Do major a fost deosebit de antrenantă, dar nu s-a deosebit prea mult de creațiile ilustrului ei frate, fapt explicat de educația muzicală comună pe care au primit-o cei doi în copilărie.

Oare cât talent și inspirație s-au pierdut în istorie, doar pentru că mentalitățile nu îi puneau pe toți oamenii pe același plan?

Cea de-a doua noutate a serii a fost prima audiție în România a Concertul pentru violoncel și orchestră al lui Veselin Stoyanov, emblematic compozitor bulgar.

A fost un prilej să îl vedem pe violoncelistul Atanas Krastev manifestându-și talentul polivalent, de muzician, dar și actor, căci arătos și expresiv fiind, a fost veritabil protagonist unei povești a zbaterilor unui popor de a-și găsi identitatea.

O poveste pe care noi, românii, o înțelegem foarte bine.

Totul a culminat cu o altă noutate – Simfonia nr. 9 în Mi minor, op. 95 de Antonin Dvorak, zisă și ”Din Lumea Nouă”.

E un paradox că, deși îmi e mai mai mult decât familiară această lucrare, ba chiar îi recunosc pavlovian părțile cele mai faimoase, a o auzi pe viu îi conferă aerul unei aventuri perpetue.

Muzica pe care unii o consideră veche e mereu nouă.

Credit foto: Filarmonica ”Oltenia” Craiova.

Minunata Lume Nouă

Există în limba română un exemplu fericit de traducere a unui titlu de roman care, deși schimbă un cuvânt cheie, lasă efectul alegoric intact.

Brave New World a lui Aldous Huxley a devenit la noi Minunata Lume Nouă.

Și, ca un făcut, ambele versiuni se aplică programului celui mai recent concert de la Filarmonica Oltenia din Craiova.

Brave New World este despre Concertul nr. 2 în Si minor pentru vioară și orchestră, op. 7 (orchestrația: Gabriel Niță).

New, pentru că pe Gabriel Niță l-am mai urmărit de nenumărate ori din postura de concertmaestru, dar niciodată în aceea de solist.

Brave, pentru că a te încumeta pe urmele lui Paganini e o mostră de curaj veritabil pentru orice interpret de vioră.

Apoi, nu îmi imaginam că acest instrument poate produce o varietate atât de mare de sunete.

N-au lipsit momentele când mi se părea că ascult un sintetizator din vremurile de glorie ale lui Jean-Michel Jarre.

Audaces fortuna iuvat, ziceau strămoșii noștri de gintă latină.

Gabriel Niță, dirijorul Constantin Grigore și toată orchestra Filarmonicii din Craiova au fost cei curajoși, însă cei norocoși am fost noi, spectatorii.

Ajungem și la Minunata Lume Nouă.

Simfonia nr. 9 în Mi minor, op. 95 „Din Lumea Nouă” a lui Antonin Dvorak face parte dintre acele compoziții ale căror sonorități faimoase pătrund chiar și în sfera profanilor într-ale muzicii clasice, sferă în care unde sunt localizat și eu.

Că e minunată știam, însă noutatea a fost, ca întotdeauna, să (re)descopăr că o capodoperă e precum o femeie care pare frumoasă de departe, însă de-a dreptul răvășitoare când ai ocazia să o contempli îndeaproape.

Când distanța care te desparte de ea se reduce, îi observi simetriile, volutele, unduirea.

Detalii care te farmecă și ți-o gravează în memorie.

Indiferent sub ce titlu îl citești, romanul lui Aldous Huxley propune o societate a viitorului coșmăresc de apropiată de traiectoria pe care s-a angajat lumea noastră cea reală.

Și totuși există locuri unde chiar poți afla o Minunata Lume Nouă.

Unul dintre ele este sala de concerte a Filarmonicii din Craiova.

Sursă imagini: Pagina de Facebook a Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova.