M vine de la Macabra poveste a unui ucigas de copii care starneste teroare intr-un oras si ajunge sa fie cautat pana si de membrii lumii interlope, care sunt puternic afectati de actiunile din ce in ce mai presante ale politiei, la randul ei presata de opinia publica.

M vine de la Magistrala regie a lui Fritz Lang, care  imbina cadrele, grimasele, luminile si umbrele cu un asa  efect incat suplineste lipsa muzicii cu care suntem atat de obisnuiti in astfel de filme.

M vine de la Memorabilul care caracterizeaza fiecare scena.

M vine de la Magnetismul uluitor unui actor condamnat sa joace roluri ciudate, dar inubliabile – Peter Lorre, a carui figura copilaroasa, cu ochi bulbucati, ar fi suficienta sa inspaimante; numai ca interpretul principal are si un moment de interpretare verbala care te poate haitui mult timp dupa terminarea filmului.

M vine de la un Melanjul aproape naucitor de oroare (daca aveti dubii, priviti chiar si numai scena de debut) si umor (imaginati-va niste oameni certati cu legea care actioneaza precum politistii) care reprezinta scenariul acestui film.

M vine de la Meditatia asupra fragilitatii vietii si inocentei.

M vine de la Monstruozitatea latenta care poate zacea in cele mai aparent inofensive persoane.

M vine de la Modernitatea perpetua a acestui film care isi pastreaza impactul de peste 70 de ani incoace.

M vine de la Miracolul artei care poate izvori si din cele mai maladive si abisale manifestari ale naturii umane.