M-am apucat sa vad The Jane Austen Book Club pentru simplul motiv ca voi organiza in Craiova un proiect similar celui care reprezinta osatura filmului. Mai multe tipe, de varste si personalitati diferite, plus un tip adus in grup de motive sentimentale, se intalnesc periodic si discuta cate o carte a lui Jane Austen. Nu ma asteptam insa sa dau peste o comedie romantica frumos gandita, bine jucata si cu unul dintre cele mai naturale happy end-uri pe care le-am intalnit vreodata.

Eu sunt familizarizat cu doua, hai trei, dintre cele sase carti ale autoarei engleze si, cu toate acestea, tot am gustat finetea cu care personaje, situatii si teme din universul fictiv al lui Austen incep sa se regaseasca in filmul nostru, fie reiterate, fie in contrapunct. Langa mine, insa, bestiala mea sora, care are in portofoliu toate romanele, gusta din plin finetea scenariului, ceea ce mi-a produs un complex de inferioritate, imposibil de reprimat.

In afara de caracterul general agreabil al peliculei, am mai remarcat cateva lucruri: Hugh Dancy, actorul principal din Confessions of a Shopaholic, unde nu are prea mult foflei, are aici o interpretare super amuzanta; un american joaca la calculator Fifa, deci fotbal european (!!!); Maria Bello apare la un moment dat imbracata intr-un parpalac care pare facut din covor.

Obiectiv personal nou setat: sa citesc una din cartile Persuasion, Mansfield Park sau Northanger Abbey pana la sfarsitul anului.