De cum am văzut titlul concertului Hollywood in Songs care urma să aibă loc la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, am știut că o să-mi placă.
Dar nu eram pregătit pentru explozia de culoare și încântare care a răzbătut de la artiști, instrumentiști și corali deopotrivă, înspre public, transformând sala de spectacol într-o aula magna a însuflețirii.
Momentele remarcabile care au exploatat cea mai frumoasă expresiei a cinematografiei – musicalul – au fost nenumărate.
De pildă, deoarece s-a acordat mult spațiu unor cântece din The Greatest Showman (A Million Dreams, Come Alive, The Greatest Show sau Never Enough), acest film a fost parțial reabilitat în ochii mei, după dezamăgirea de a fi văzut cum fascinanta poveste a unui escroc strălucit a fost curățată și transformată într-o simplă etalare a talentelor multiple ale lui Hugh Jackman.
Se putea face mai mult cu acea peliculă, dar muzica e-ntâia, iar dirijorul de aici, Eduard Dinu, a fost un veritabil showman la rându-i.
Marile filme de animație de la Disney au primit partea leului, că tot era și Lion King printre ele.
Ascultându-le transpuse cu fabulos patos de Corala Academică a Filarmonicii (îndrumată de Bogdan Botezatu), sunt recunoscător casei de producție americane pentru marile cadouri pe care le-au făcut omenirii. Au muncit pentru bani, știu, dar și i-au cîștigat prin artă.
Programul a inclus un potpuriu din The Beauty and the Beast și, pentru că vârful de emoție a fost atins de melodia eponină, merită să scriu și aici o poveste pe care nu mă mai satur să o spun.
În filmul de animație din 1991, vocea personajului doamnei Potts (doamna Ceainic) este a inubliabilei Angela Lansbury, cu ale cărei iscusite investigații am crescut mulți.
Actrița nu se considera în măsură să cânte melodia, dar regizorii Gary Trousdale și Kirk Wise au convins-o să o înregistreze o dată, așa, ca idee.
Acea singură înregistrare și găsit loc în film, la Oscaruri și în inimile noastre.
Valoarea concertului a fost parafată în timpul liniei melodice unduitoare din Aladdin, când, la fel de mlădioasă ca sonoritatea de pe scenă, acolo și-a făcut apariția Țuți, pisica Filarmonicii din Craiova.
O știu pretențioasă, așa că trebuie să-i fi plăcut nespus, deoarece a zăbovit mult timp acolo, iar la final, când spectatorii îl tot chemau înapoi pe dirijor, acesta s-a prezentat cu ea în brațe.
Un fel de Legiune de Onoarea pisicească.
Acum aproape un an, în Craiova era să se facă o greșeală, ca să nu zic infamie, și era să rămânem fără cor la cea mai mare instituție muzicală a orașului.
Am prevenit-o, noi, cei din public, iar acum culegem roadele.
Ce bine e să ai cor la filarmonică!
Credit foto: Filarmonica ”Oltenia” Craiova.