A trăi pentru a-ți povesti înfrângerea

Cucerirea Americii Centrale și de Sud de către grupuri restrânse de indivizi extrem de eficienți în brutalitatea lor este una dintre întorsăturile aparent inexplicabile ale istoriei.

Conchistadorii spanioli erau departe de a fi niște strategi desăvârșiți, așa că spulberarea măreției civilizației aztece de către Hernan Cortes și echipajul său a avut, fără doar și poate, și alte cauze mai subtile.

A le identifica este unul dintre beneficiile lecturii unui volum precum Conchistadorii prin ochii aztecilor. Această antologie de texte indigene urmărește cruda epopee pe care o cunoaștem de regulă doar din perspectiva cuceritorilor.

Astfel, nenumărate detalii întregesc tabloul unui conflict atât de asimetric, încât o casă de pariuri nici nu s-ar mai obosi să dea o cotă europenilor. Însă, din textele adunate și îngrijite de Miguel Leon-Portilla, întrezărim vulnerabilitatea unei societăți piramidale și teocratice*, în care voia unui singur om o mișcă spre succes sau decădere.

Acest om a fost Montezuma, conducătorul aztec care, dincolo de credințele religioase ale întregului său popor, a fost prins de acest moment crucial într-o stare de depresie cruntă, care i-a influențat deciziile până la ceea ce economiștii și epidemiologii numesc tipping point, după care zbaterea localnicilor în fața invadatorilor a devenit inutilă. Un pic de exercițiu de condiții contrafactuale mă îndeamnă să îmi imaginez cum ar fi arătat această încleștare, dacă invadatorii ar fi dat piept dintru început cu vrednicul său succesor, Cuahtemoc.

O altă concluzie este că tehnologia și psihologia au efecte geometrice chiar și acolo unde există ample disproporții aritmetice. Paginile în care trimișii lui Montezuma îi relatează acestuia efectul pe care l-a avut asupră-le o bubuitură de tun sunt grăitoare și sunt convins că orice expert în dezinformare și manipularea maselor le vede ca pe un suprem deziderat.

Mărturiile aztece contemporane Conchistei nu strălucesc prin stil (excepție fac niște ieremiade ulterioare, deopotrivă de sfâșietoare și de plastice), însă explicațiile și cadrul istoric în care le plasează editorul fac din acest volum o impecabilă lecție despre caracterul imprevizibil și implacabil al Istoriei.

O lecție pentru urechile și mințile celor care vor să o înțeleagă și să nu o repete.

*Un inedit joc pe calculator al tinereții mele s-a numit Theocracy, o strategie care combina elemente turn-based și real time și care era plasată în lumea aztecilor, în ajunul sosirii spaniolilor.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o colecție de mărturii neprețuite și dureroase.