Să privim pictura (XCII)

Deși indicatoarele care conduc către el sunt dezolante, Muzeul de Artă din Târgu-Jiu adăpostește destule lucrări superbe, încât să te ducă în starea de a te întoarce și reîntoarce la ele, după ce ai parcurs toate sălile de câteva ori.

Nu mică mi-a fost mirarea și plăcerea de a descoperi pe un artist din partea locului, Iosif Keber (1897 – 1989), excelent portretist și decorator de biserici, iar această icoană neterminată (fapt care contribuie la sublimul ei), mi s-a părut încununarea talentului său.

Deși pictorul urmează canoanele bizantine de compoziție și hieratism, nu se sfiește să dea volum figurii, iar rezultatul este o versiune ideală a frumuseții, inaccesibilă, dar totuși familiară.

De ceva timp, când ajung prin vreun oraș al României, mă interesez dacă există și vreun muzeu de artă pe-acolo și îmi acord un pic de timp să îl vizitez.

Ploiești, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Buzău, iar acum Târgu-Jiu.

Peste tot am avut parte de mici momente de revelație și încântare.