Sa privim pictura! (LV)

Nevermore

Multumita prietenilor de la Libris, in momentul acesta citesc o carte in care una dintre figurile centrale este Paul Gaugain, asa ca, in asteptarea recenziei, va ofer un tablou al sau.

Gaugain face parte din suita de pictori mari care nu ma incanta in mod deosebit, fara a-i contesta insa influenta in arta universala. Si francezul si Van Gogh au desavarsit ruperea zagazului picturii, proces inceput de primii impresionisti, dar perceptia mea in privinta formei si, mai ales, a culorilor in care s-au manifestat fiecare difera semnificativ.

Daca ar fi sa le transpunem printr-o sinestezie inversa, a olandezului este un racnet care iti ingheata sangele in vine, dar care te opreste si te obliga sa il asculti, pe cand a confratelui pasionat de Tahiti e ca un tipat strident si enervant, ca acela cand vreo profesoara zgaria cu creta pe tabla.

Am ales acest tablou al sau pentru ca are o figura feminina emblematica pentru Gaugain (tahitianca nu foarte frumoasa la fata, dar cu un corp in care palpita viata si senzualitatea), care poate instiga la niste paralele interesante cu alte nuduri celebre, precum cele ale lui Tizian, Goya sau Manet.

In plus, titlul picturii si prezenta discreta, in plan secund, a unui corb, ma duc automat cu gandul la extraordinarul poem The Raven al lui Edgar Allen Poe, pe care il audiez periodic, intr-una dintre cele trei variante magnifice pe care le-am dibuit pe Youtube: a lui Vincent Price, a lui Christopher Lee sau a lui James Earl Jones.

Fara a avea vreo simpatie deosebita pentru Paul Gaugain, recunosc ca povestea vietii lui are acel ceva care a imbogatit arta cu istoria ei.

Sa privim pictura! (XLI)

La maja desnuda

La maja desnuda

La maja vestida

La maja vestida

Pot sa va provoc din nou la un joc al deosebirilor, asa cum am facut-o la picturile lui Georges de la Tour.

Dar ce imi doresc mai mult este sa va indemn sa reflectati asupra arsenalului de seductie al unei femei.

La maja desnuda este un nud frumos, care poate sta alaturi de Venus din Urbino sau de Olympia ca valoare. Dar La maja vestida este tabloul care dezvaluie tainele puterii sexului neinspirat numit slab: privirea lasciva si gesturile lenese care parca invita la pacat.

Cronologic, La maja desnuda a fost pictata prima; admirabil este insa umorul lui Francisco Goya, care, acuzat de indecenta, a acoperit carnurile, dar nu eliminat ispita din a doua pictura.

Nota: Am lasat titlurile in spaniola pentru ca au o frumusete aparte in limba in care s-au nascut.

Sa privim pictura! (XXIII)

Libertatea conducand poporul pe baricade

Libertatea conducand poporul pe baricade

Eugene Delacroix e un pictor care imi place, pe care il apreciez pentru migala cu care isi realizeaza compozitiile si pentru finetea cu care le executa.

Toate astea se regasesc in acest tablou, numai ca exista un element care, oricata forta hiperbolica si metaforica i-as conferi, tot nu reuseste altceva decat sa imi deturneze atentia si sa imi dea idei, foarte putin artistice.

Cum ar fi: libertatea e frivola, ca sa nu zic altcumva; poporul se (ra)scoala cand vede o femeie dezbracata; intelectual sau vagabond, efectul unei femei despuiate e acelasi (vezi mai sus:)) etc.

Asa s-a plamadit istoria; cu un dram de streaptease.

Sa privim pictura! (XX)

Somnul

Somnul

Gustave Courbet e indeobste cunoscut drept intemeietorul realismului. N-ar reusit sa gasesc pictura Inceputul lumii, care e realismul intruchipat:D, la o rezolutie safisfacatoare din punct de vedere tehnic, pentru ca vizual ar fi oricum, asa ca am ales-o pe aceasta.

Nu e tocmai realitate pura: pozitiile trupurilor nu sunt foarte naturale, dar, de ce sa mint, nu stiu daca am vazut o asemenea scena aievea ca sa ma pronunt (sper sa ajung totusi:D); in plus, maruntele elemente de decor sunt prea ostentativ aruncate pe panza.

Erotismul acestei imagini este insa de un gust desavarsit: nuantele diferite ale carnatiei si expresiile de lasciva relaxare ale celor doua adepte ale poetesei Sapho dau picturii o incarcatura pe care cu greu o gasesti in Playboy-urile contemporane. Cate palme si-au luat pesemne iubitorii de arta barbati de la partenerele lor pentru ca au zabovit prea mult in fata acestui tablou…

Sa privim pictura! (X)

Marea Odalisca

Marea Odalisca

Ma indoiesc ca vreunul dintre vizitatorii acestui blog nu a vazut vreodata un corp dezgolit de femeie, chiar si numai pe hartie sau pe ecran. Suntem invadati de nuditate. Asa ca, teoretic, aceasta pictura nu ar mai putea sa starneasca mare atractie, mai ales ca (oroare!!!:::))) personajul este intors cu spatele.

SIGUR????

Priviti cu atentie lascivitatea diafana a privirii, carnalitatea pielii si elementele de decor care o trasforma pe aceasta femeie dintr-un simplu obiect al placerii intr-un simbol al senzualitatii aservite si apasate.

Dar de ce e ”mare”? Este aceasta odalisca mare la suflet sau la intelect sau la apetit? Raspunsul este mult mai simplu si mai plin de inovatie si umor. Priviti corpul arcuit al femeii. Ciudat nu? Are ceva aparte si cu toate acestea nu stii clar ce. Mai priviti o data. ”Mai sa fie, simt ca e ceva evident, dar cu toate astea imi scapa!”.

Va mai las sa o admirati pe ”Marea Odalisca” a lui Ingres si sa va dati seama despre ce e vorbesc. Astept comentariile voastre. Am sa va ajut daca vad ca va va ajunge disperarea ca nu reusiti:).