Lupta cu sine

Exista lucruri carora nu le acordam importanta si care se dovedesc a ne influenta covarsitor. Umbra lui Ender de Orson Scott Card este un roman pe care am inceput a-l citi cu un scop precis, de a avea material pentru rubrica pe Bookblog.ro, si pe care, dupa ce am descoperit ca mai fusese recenzat o data de altcineva, l-am parcurs pana la capat din constiinciozitatea pe care mi-am format-o de mic, de a nu lasa nicio carte neterminata.

Acest roman SF este un pariu interesant al autorului; dupa ce a inregistrat un succes ametitor cu Jocul lui Ender, Orson Scott Card s-a gandit sa recreeze universul copiilor antrenati ca soldati pentru lupta impotriva unor gandaci extraterestri din perspectiva unui personaj secundar pe nume Bean.

Bean e un copil cu origini misterioase si cu o inteligenta peste a oricarui muritor de rand. In primele capitole e infatisat intr-o feroce lupta pentru supravietuire, pentru ca apoi sa ajunga pe aceeasi statie orbitala unde se petrece si actiunea romanului anterior. Aici intra intr-o lume in care sperantele, adoratia si invidiile se concentreaza asupra lui Ender, un copil minune, considerat a fi noul salvator al omenirii (nu va inselati prea mult daca gasiti similitudini cu Harry Potter). Cerebral si glacial, Bean demareaza un proces de intelegere a acestui microcosmos si, eventual, de dominare a lui. Calitatile il duc, inevitabil, in preajma lui Ender, caruia ii studiaza cu minutiozitate trasaturile pozitive si ii depisteaza fara gres defectele.

Cartea este scrisa curat si antrenant, se citeste usor si are meritul ca se poate constitui intr-o lectura autonoma, pe care o poate savura oricine, fara sa fie nevoie de a cunoaste detalii din ilustrul predecesor.

Nu mi-e rusine sa recunosc ca finalul m-a emotionat profund. Ambitios si aparent lipsit de sentimente, Bean intelege ca exista unii oameni care sunt condamnati la sarcina, deopotriva apasatoare si inaltatoare, de a-i conduce pe ceilalti, de a fi intruparea sperantelor si depozitarul increderii lor. Mai intelege si ca, daca inteligenta nu te face automat unul dintre acestia, o poti folosi pe nevazute pentru a-i sprijini cand se clatina si indruma cand gresesc, multumindu-te doar cu laurii pe care propria constiinta ti-i va acorda.

Umbra lui Ender este o cronica impecabila a celei mai teribile lupte pe care o are de dus un om: lupta cu sine.