Cand veti citi premisa de la care porneste Bubba Ho-tep, veti crede ca imi bat joc de voi, iar jumatate vor iesi de pe blog. Cand va voi spune si ca mi-a placut la nebunie, cealalta jumatate va proceda la fel. Vor ramane doar cativa nebuni frumosi ai marilor orase si sate cu conexiune la internet, care vor fi rasplatiti ca merg pe mana mea prin faptul ca vor afla de un film extraordinar, cum rar mi-a fost dat sa vad.
Intr-un azil de batrani, Elvis, in viata, batran si olog, si J. F. Kennedy (da, ala impuscatu’), cu jumatate de creier lipsa si negru (dupa o operatie estetica), lupta impreuna impotriva unei mumii terifiante, care ii omoara sistematic pe locatarii stabilimentului si le ia sufletele. Va acord cateva secunde, ca sa apucati sa dati click pe x-uletul din coltul din stanga sus al imaginii.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Daca ati ajuns pana aici cu lectura, inseamna ca aveti un strop de nebunie in sange, ceea ce e bine.
Ideea in sine m-a atras din prima prin indrazneala, ce zic eu, impertinenta cu care forteaza limitele absurdului. Dar uluiala cea mare a venit cand am constatat cata profunzime poate sa ascunda acest film independent, realizat departe de conventionalismul tiranic al marilor studiouri.
Bruce Campbell, un actor inzestrat, care a tinut mortis sa se specializeze pe filme de categorie B, creeaza aproape credibil un rege al rock’n’roll-ului aflat la varsta senectutii, constient de toate pacatele sale si dornic sa redevina eroul pe care l-a adorat o lume intreaga. Ossie Davis e la fel de emotionant in rolul unui batran pe care pe nedrept nu-l ia nimeni in seama, iar scenariul, cu toata bufoneria inevitabila, e o pledoarie pentru respectul cuvenit celor ajunsi la varsta a treia, care inca mai pot schimba ceva. Atmosfera de eroism sexagenar e completata de o coloana sonora superba, nostalgica si linistitoare in acelasi timp, asa cum ar fi cantat The King, daca patimile nu l-ar fi devorat prea devreme.
Un lucru va mai zic, pentru ca vad deja un nor de rosii stricate indreptandu-se cu repeziciune spre mine: in top ten finaluri emotionante, cel din Bubba Ho-tep e pe locul III.