Pact cu diavolul in directie inversa

Mephisto1Am tinut mortis sa scriu despre Mephisto imediat dupa piesa Richard III a nemtilor de la Teatrul Schaubuhne, pentru ca, in mintea mea, sunt strans legate, iar nodul este format de interpretarile protagonistilor.

Despre Lars Eidinger va invit sa cititi mai jos, aici ma voi ocupa de Klaus Maria Brandauer si capacitatea sa supraomeneasca de a se prezenta in atatea ipostaze, incat nici n-are sens sa le comentez, ci doar sa le enumar: revoltatul, blazatul, dansatorul, cabotinul, protectorul, umilul, ipocritul, rasfatatul, sovaielnicul, oportunistul, seducatorul. Dincole de varietate, ce impresioneaza la prestatia lui Brandauer e puritatea acestor atitudini, faptul ca le distingi cu usurinta, de parca ar fi un curs aplicat de identificare a trasaturilor faciale si a tonalitatii.

O editie speciala a emisiunii lui Catalin Stefanescu l-a avut invitat pe Klaus Maria Brandauer, iar cu aceasta ocazie m-am lamurit ca nu e un om care este si actor, ci este un om-actor. E interpretare in tot ce face si spune, chiar si cele mai banale subiecte devin prilejuri de divertisment pentru cei ce il urmaresc.

Mephisto3

Cu subiectul sau subtil, Mephisto i-a exploatat la maxim versatilitatea: un actor de provincie e incorsetat de canoane si cadrul restrans in care isi desfasoara activitatea, merge la Berlin, intra in lumea buna, cunoaste gustul succesului, in special cu rolul diavolului care il ispiteste pe Faust, insa se vede la randul lui nevoit sa incheie un pact cu necuratul, pe masura ce nazismul pune stapanire pe Germania. Aceasta ambivalenta a postùrilor in care se vede pus protagonistul este cheia filmului si cea care naste intrebari referitoare la dependenta arta-putere si la rolul artistilor in societate.

Mephisto2

Si pentru ca e greu de raspuns in mod absolut la astfel de interogatii, o creatie grandioasa in desfasurare precum Mephisto are un final pe masura – memorabil si ambiguu.

Regia lui Istvan Szabo are un mare merit: face insesizabile salturile in timp, intr-un moment il vezi pe actor cerand un rol si, imediat, il vezi deja interpretandu-l si primind elogii.

Cand ai un decupaj atat de mestesugit, cand ai o scenografie de toata frumusetea si un actor precum Klaus Maria Brandauer, cum sa nu fi rasfatat de critici, public si posteritate, chiar daca te cheama ca pe Uciga-l Toaca?

Mephisto4