Nu, nu va recomand sa o luati pe urmele lui Iuda, oricum ai da-o, e nasol sa procedezi ca el.

Va impartaseam doar traseul pe care l-am parcurs lecturand cartea lui Regis Burnet – Evanghelia tradarii.

Subtitlul ei este O biografie a lui Iuda; autorul este, insa, modest, cu propria lucrare. Sau poate un pic ironic. A analiza un personaj despre care nu stie nimeni daca a existat in realitate si receptarea sa in cei peste 2000 de ani care coincid cu istoria crestinismului este neindoios mai mult decat o simpla biografie. Este o investigatie cum ar fi meritat si moartea lui Kennedy si o exegeza cum n-ar strica nici la Divina Comedie.

Burnet incepe cu sursele primare – Evangheliile – si le analizeaza strict din punct de vedere al mentionarii lui Iuda. Cantitativ, materialul n-ar fi prea amplu, insa cate lucruri reuseste sa extraga, punandu-le si in contextul scrierii fiecareia dintre aceste carti de capatai ale lumii crestine, este o performanta uluitoare.

Fiecare dintre elementele ramase emblematice: cei 30 de arginti, sarutul, sinuciderea, sunt analizate din perspective diverse si, desi ipotezele rezultate sunt contradictorii, simti cea mai importanta calitate a acestei „biografii” – rigoarea.

Aceasta va caracteriza Evanghelia tradarii pe tot parcursul ei, insotind incursiunea lui Burnet in modul cum a fost receptat si interpretat Iuda de-a lungul secolelor. O privire fugara aruncata pe bogatul aparat critic din subsolul fiecarei pagini genereaza uimire din doua puncte de vedere: cate persoane au simtit chemarea de a scrie cu toata seriozitate despre un astfel de subiect si cata consistenta academica a manifestat autorul prezentei carti cercetandu-le si comparandu-le.

Iuda va poate interesa sau nu, insa modul cum se face o documentare careia epitetul temeinica nu-i face dreptate merita cunoscut de oricine.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru un model de rigoare, echidistanta si umor.