De cand ma stiu, m-am vazut pus in dificultate cand vine vorba sa imi exprim opiniile si senzatiile la vederea unei picturi moderne. Nu ca unele n-ar fi extraordinare, dar ele te provoaca mai mult decat te incanta, iar satisfactia de a da de cap unei provocari nu dureaza atat de mult precum placerea de a privi maiestria in culori a unui Van Gogh sau in umbre a unui Georges de la Tour.

Aceasta pictura a lui Fernand Leger este intr-o fragila zona de interstitiu intre figurativ pur intelectual si sensibilitate artistica. Titlul declanseaza interesul fata de aceasta lucrare, pentru ca te conditioneaza sa cauti acele trasaturi specifice balerinilor si sa le recunosti in fractionarea siluetelor, ce sugereaza astfel acea musculatura impecabila pe care rareori o percepi ca atare, pentru ca baletul se admira de la distanta.

Alegerile cromatice ale lui Leger sunt simple, dar frumos coordonate si ilustreaza un principiu pe care l-am auzit de la o profesoara de desen foarte dedicata meseriei sale: cea mai buna metoda sa potentezi culorile unui tablou este sa lasi spatii albe.

Sursa imagine: www.wikipaintings.org.