Sa privim pictura! (LX)

Victoria lui Alexandru (Batalia de pe Issus)

Ne apropiem de sfarsitul verii, care este, din punct de vedere cinematografic, anotimpul blockbuster-elor, al productiilor cu mult si mare, multi si mari, multe si mari; ce anume, completati voi, ca sunt sigur ca nu v-au scapat alde Transformers, Piratii din Caraibe, Planeta Maimutelor et comp.

Fiindca nu reda miscarea, ci doar o sugereaza, picturii ii e mai greu sa copleseasca prin anvergura. Asta nu inseamna, insa, ca nu i-a reusit niciodata. Dimpotriva, exista exemple destule de tablouri care duc imaginea, dar si imaginatia la o scara coplesitoare, iar Victoria lui Alexandru (Batalia de pe Issus) de Albrecht Aldorfer este unul de dintre ele.

Am incercat sa inserez pictura la o dimensiune care sa va permita sa vedeti detaliile, dar nu prea am reusit, asa ca, pentru a va face o idee mai clara asupra muncii colosale depuse de pictorul si efectului pe masura asupra privitorului, va sfatuiesc sa o cautati pe net la o rezolutie cat mai mare si sa o admirati prin zoom.

Asa veti deslusi dramatismul campului de batalie, care se desfasoara in prim plan, dar ce puteti constata privind chiar si imaginea de mai mici dimensiuni de aici este ca peisajul natural, usor romantat si alegoric, din planul secund, e cel putin la fel de interesant. Exista informatii ca pictorul n-a vrut sa redea un simplu cadru natural pentru inclestarea razboinica, ci a conturat o miza grandioasa pentru lupta ce se da: marea este bazinul oriental al Mediteranei, insula este Cipru, iar undeva in dreapta se pot vedea Nilul si bratele sale de la varsare.

Un trofeu pe masura numelui din titlul tabloului.

Sa privim pictura! (LIV)

Soarecele de biblioteca

Pe cand imi umpleam timpul cu un site foarte simpatic (www.gamesforthebrain.com), care, pe langa faptul ca iti provoaca inteligenta, are meritul ca foloseste ca materie prima picturi, am dat peste acest tablou, care m-a fermecat pe loc. Numai ca, in cadrul joculetului, nu se spunea titlul sau autorul. Si totusi, placerea pe care mi-o provoaca aceasta imagine nu putea ramane anonima.

A urmat o nu foarte indelungata, dar intensa munca detectivistica in motoarele de cautare, plecand de la un posibil titlu pe care l-as fi dat eu – „The Librarian”. Multe rezultate imi indicau extraordinara pictura a lui Arcimboldo, dar, undeva pierduta intre atatea variante ale acesteia, am gasit o pista, pe care, urmandu-o, am descoperit ca autorul cu pricina este Carl Spitzweg (1808-1885), un pictor german apartinand Romantismului, iar creatia sa se intituleaza Soarecele de biblioteca.

Nici ca se putea vreun titlu mai potrivit. Toate elementele tabloului sugereaza o pasiune nemarginita pentru citit: decorurile, modul cum este localizat in spatiu personajul si, mai ales, ipostaza in care este prezentat. M-am regasit in imaginea batranelului care pare a fi pierdut notiunea timpului, pentru ca mi-aduc aminte ca, de multe ori, m-am dus la biblioteca avand obiectiv clar sa iau o singura carte si am plecat cu vreo 4.

Nu vad nicio diferenta, in privinta grandorii, intre Soarecele de biblioteca si Napoleon trecand Alpii.