Daca neuronii ar avea glas

Marea dezmortire de dupa frigul inopinat care a lovit Romania beneficiaza de un ajutor nesperat la Craiova, in persoana regizorului Radu Afrim, care foloseste scena Teatrului National „Marin Sorescu” pentru a-si desfasura talentul in piesa Daca am gandi cu voce tare.

Recunosc ca nu m-am intalnit pana acum cu Radu Afrim din punct de vedere artistic, asa ca nu il cunosc, insa prietenii de la teatru da si declara ca textul dramaturgic scris de autorul bosniac Adnan Lugonic ii e foarte mult pe plac, incluzand prostituate, homosexuali, taximetristi, tineri derutati, invatatori comunisti, batrani de tara, sotul care lucreaza prea mult, sotia-mama casnica, toti apasati de singuratate, frica si negare. Mai pluteste in aer si spectrul unui alt personaj pe care il cunoscusera toti si care, cum zicea un umorist pe vremuri, s-a sinucis putin. Cica ar mai fi si o urma de speranta, dar eu am mari indoieli.

Aceasta fauna umana diversa este intruchipata de actorii: Constantin Cicort, Tamara Popescu, Marian Politic, Romanita Ionescu, Eugen Titu, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Raluca Paun, George Albert Costea, Dragos Macesanu si Costinela Ungureanu.

Stiti vorba aceea: „Ce-i in gusa si-n capusa”?

Pe 5 si 6 mai 2017, la ora 19:00, am sansa s-o vedem pusa in practica.

Asta daca nu cumva aveti vreun amic care face deliciul grupului aplicand-o permanent.