Există scriitori a căror faimă se întemeiază cu precădere pe o singură carte.

Uneori și Nobelul le este tot decernat tot grație ei.

E și cazul lui Ivo Andric, scriitorul iugoslav (prefer termenul ăsta anacronic, ca să evit discuția cărei nații îi aparține) care ne-a oferit o minunată frescă multiseculară a unui crâmpei de Balcani în Era un pod pe Drina….

Ispitit de harul său de narator, dar și de curiozitatea de tip avocatul diavolului, menită a explora justețea marei distincții oferite de Academia Suedeză, m-am aplecat asupra volumului postum Povestiri din singurătate.

Deși scurtă, cartea parafează orice fel de onoruri care s-au abătut asupra autorului și elimină orice motiv de dubiu că suntem în preajma unui mare scriitor.

Este vorba de o suită de portrete de diverse feluri și din diverse epoci, pe care le trasează cu un penel de Gericault, dar cu o profunzime de Francis Bacon.

Fiecare dintre aceste figuri ne este prezentată drept o fantomă care îl vizitează pe povestitor, dibaci mecanism stilistic, care îi permite lui Andric să adopte postura de narator omniscient fără posibile obiecții din partea cititorilor.

Deși venind din neant, acești oameni evocați de autor sunt credibili, palpabili chiar.

Nu sunt glorioși, dar sunt elocvenți pentru a construi un vast peisaj multicultural. Nu e o jelanie față de un trecut pașnic.

Ba chiar cartea s-ar putea citi în cheia psihologiei contemporane, căci ilustrează sfâșietor concepte precum ”mecanisme de coping” sau ”tramă trangenerațională”.

Povestirile din singurătate nu ocolesc escrocheriile, asasinatele, adulterele, manipulările, ba nici sclavia sau suicidul.

Dar istoria nu este cea mai frumoasă poveste pentru că are cele mai frumoase fapte sau personaje.

Este frumoasă, pentru că în ea regăsești tot e uman.

A-l fi avut pe Ivo Andric drept cronicar a fost un privilegiu, iar a putea încă să îi citim scrierile este o ocazie care nu trebuie ratată.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că mă pregătesc pentru un nou sezon de Nobel aducîndu-mi-l pe unul meritoriu din trecut.