Serialul Oscarurilor – Epilog

De cand am facut ochi si minte pentru filme si a inceput sa ma intereseze competitia Oscarurilor, m-am gasit in dilema de a alege intre ce filme imi plac si filmele pe care le vad castigatoare. Acum doi ani, am fost foarte raspicat in a da un pronostic si m-am inselat. Cum sa procedez? Sa apelez la varianta lipsita de sportivitate de a pune doua optiuni la fiecare categorie? Nu, n-ar fi etic din partea mea, asa ca voi parcurge un sinuos drum de mijloc, intre ratiune si simtire.

Iata, asadar, care sunt verdictele mele pentru Oscarurile care se vor desfasura peste mai putin de 24 de ore:

Cel mai bun film – Lincoln

Cel mai bun actor intr-un rol principal – Daniel Day-Lewis

Cea mai buna actrita intr-un rol principal – Jessica Chastain

Cel mai bun actor intr-un rol secundar – Philip Seymour Hoffman

Cea mai buna actrita intr-un rol secundar – Anne Hathaway

Cel mai bun regizor – Ang Lee

Cel mai bun scenariu original – Zero Dark Thirty

Cel mai bun scenariu adaptat – Beasts of the Southern Wild

Cel mai bun film strain – Amour

Cea mai buna imagine – Life of Pi

Cel mai bun montaj – Argo

Cea mai buna coloana sonora – Life of Pi

La alte categorii nu ma pronunt, fie pentru ca nu ma pricep, fie pentru ca nu am vazut toate filmele implicate in cursa.

I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye.

Un citat foarte frumos din Life of Pi care reprezinta o greseala pe care, din pacate, o facem foarte des si pe care o sa incerc sa nu o repet si cu acest serial.

Imi iau, astfel, ramas bun de la o editie a Oscarurilor si de la peliculele variate si deosebit de valoroase care au compus-o!

Senzational! Un film care m-a facut sa ma simt incult!

jabc-posterM-am apucat sa vad The Jane Austen Book Club pentru simplul motiv ca voi organiza in Craiova un proiect similar celui care reprezinta osatura filmului. Mai multe tipe, de varste si personalitati diferite, plus un tip adus in grup de motive sentimentale, se intalnesc periodic si discuta cate o carte a lui Jane Austen. Nu ma asteptam insa sa dau peste o comedie romantica frumos gandita, bine jucata si cu unul dintre cele mai naturale happy end-uri pe care le-am intalnit vreodata.

Eu sunt familizarizat cu doua, hai trei, dintre cele sase carti ale autoarei engleze si, cu toate acestea, tot am gustat finetea cu care personaje, situatii si teme din universul fictiv al lui Austen incep sa se regaseasca in filmul nostru, fie reiterate, fie in contrapunct. Langa mine, insa, bestiala mea sora, care are in portofoliu toate romanele, gusta din plin finetea scenariului, ceea ce mi-a produs un complex de inferioritate, imposibil de reprimat.

In afara de caracterul general agreabil al peliculei, am mai remarcat cateva lucruri: Hugh Dancy, actorul principal din Confessions of a Shopaholic, unde nu are prea mult foflei, are aici o interpretare super amuzanta; un american joaca la calculator Fifa, deci fotbal european (!!!); Maria Bello apare la un moment dat imbracata intr-un parpalac care pare facut din covor.

Obiectiv personal nou setat: sa citesc una din cartile Persuasion, Mansfield Park sau Northanger Abbey pana la sfarsitul anului.