Din nou și din nou m-am pronunțat în favoarea musicalului drept suprema expresia a cinematografiei.

Și, deși am explorat acest tărâm în lung și în lat, preferatul meu rămâne Chicago, apărut exact acum 20 de ani.

Iar pentru fiecare dintre acești ani pot găsi câte un motiv pentru care îmi place atât de mult.

1. Atmosfera de razzle dazzle.

2. Cinismul impecabil și adorabil, aplicabil foarte bine și astăzi.

3. A fost primul film de lungmetraj al regizorului Rob Marshall. Și ce film i-a ieșit!

4. Distribuția de clasă, nominalizată la Oscar cu o singură excepție, Richard Gere. Așa nedreptate, mai rar în istoria Academiei (vezi mai jos motive)!

5. Richard Gere dansând step.

6. Richard Gere făcând pe păpușarul.

7. Richard Gere folosind cuvântul ”erroneous”.

8. Richard Gere cuprins se vervă în sala de tribunal, obiectând la propriile spuse.

9. John C. Reilly, naiv și talâmb, curat Mr. Celophane.

10. Queen Latifah drept Big Mama: If you’re good to Mama, Mama’s good to you!

11. Roxie exclamă: Jesus, Mary and Joseph. Big Mama răspunde: You’re talking to the wrong people.

12. Rivalitatea scânteietoare dintre Roxie (Renee Zellweger) și Velma (Catherine Zeta-Jones).

13. Când Velma se duce la Roxie cu un număr muzical de mare vervă, Roxie îi dă cu flit.

14. Când Roxie leșină, însărcinată, chipurile, Velma are o reacție de tigresă în capcană.

15. Când Big Mama se vopsește blondă, Velma rostește cu năduf: Not you too, Big Mama!

16. Scena spânzurătorii, sinistră și de efect.

17. Melodia de grup din închisoare, cu refrenul He had it coming – încântătoare.

18. Melodia de grup din închisoare, cu refrenul He had it coming – înfricoșătoare.

19. Velma și Roxie pun de-o colaborare și schimbul de replici cu ocazia asta: It’ll never work. Why not? Because I hate you. There’s only one business where that’s no problem at all.

20. Richard Gere urmărindu-le surâzând.

Ca noi toți care vedem și revedem Chicago.