O, tempora! O, mores!
Cum sa te comporti in ziua de azi? Cum sa faci sa-ti fie bine si sa nu le fie rau celorlalti?
Intrebari grele, la care niciun raspuns nu poate fi considerat definitiv.
Roger-Pol Droit se incumate, insa, daca nu sa elucideze odata pentru totdeauna aceasta chestiuni, macar sa imprime un mod de gandire structurat in Etica pe intelesul tuturor.
Aceasta carte de cultura generala are un titlu cam prea conventional, insa continutul este demn de luat in seama pentru ca autorul uzeaza de o reteta care, de milenii incoace, nu da gres: dialogul socratic.
Evitand aerul imbacsit al unui simplu eseu, colocviul de fata dezvaluie cititorului o evolutie naturala a conceptului de etica si a relatiilor acestuia cu morala sau cu religia.
Autorul stapaneste foarte bine subiectul, astfel ca dialogurile n-au nimic partinitor in favoarea unei abordari sau a alteia, iar explicatiile oferite sunt, totodata, si interogatii care raman deschise.
Daca prima parte a cartii este compacta si coerenta, ultima sectiune, dedicata eticii in domeniul medicinei si biotehnologiei are un aer incomplet. Nu e nicio vina a lui Roger-Pol Droit, este o situatie naturala, deoarece avantul pe care l-au luat mijloacele de care dispunem in a interveni in insasi structura fiintei vii este la inceput, iar dilema de-abia se contureaza.
Ar fi insa o prostie sa o ignoram, pentru ca Minunata lume noua a lui Aldous Huxley e o perspectiva care imi da fiori.
Etica nu e un moft, e o necesitate.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca mi-au aerisit putin ideile despre ce ar trebui sa insemne etica.
