Agatha Christie mi-a încântat micile celule cenușii încă de când eram adolescent și continuă să o facă.

Dar numărul romanelor scrise de regina suspansului este, totuși, limitat, așa că, la un moment dat, le voi termina, deci volens nolens, mă voi apleca și asupra altor cărți de gen.

Ca urmare, m-am hotărât să mă cufund în creații contemporane nouă și să le evaluez conform unor criterii care mi s-au cristalizat mental treptat, pe măsură ce am parcurs atâtea și atâtea dintre cele semnate de Agatha Christie.

Ca metodologie, voi analiza trăsăturile de mai jos, cu scoruri de la 1 la 10, dar voi oferi și explicații.

Originalitate (am mai întâlnit așa ceva au ba în alte romane?)

Coerența narațiunii (se leagă lucrurile sau rămâi confuz și cu semne de întrebare)

Utilizarea mecanismului deus ex machina (aici scorul un scor mare indică o utilizare scăzută)

Calitatea scriiturii (oricât de deștepte ar fi situațiile, n-au impact fără a fi îmbracate inspirat din punct de vedere literar)

Impactul deznodământului (suspansul de efect are nevoie de o finalitate pe măsură)

Acestea fiind spuse, să purcedem în marea aventură a misterelor literare.

***

Titlu și autor: Found Wanting de Robert Goddard

Rezumat: Un funcționar englez de vârsta a doua acceptă fără prea mult chef să întreprindă un comision pentru un prieten din copilărie, de care e atașat, dar și cu care a avut multe de împărțit, neștiind că asta îl va arunca în miezul unei conspirații care dezgroapă ipoteza supraviețuirii Anastasiei, acea membră a dinastiei Romanovilor despre care s-a crezut mult timp că a scăpat din masacrul comis de sovietici asupra familiei ei. Protagonistul nostru refractar călătorește prin Belgia, Germania, Suedia sau Danemarca, având pe urme inamici nevăzuți și implacabili.

Originalitate – 6

Romane care pun pe masă diverse scenarii de rescriere a istoriei sau care îi exploatează hibele s-au mai văzut, iar acesta nu vine cu cea mai nouă dintre idei; scorul nu este, însă, chiar așa mic, pentru că autorul plusează la îndrăzneala presupunerilor și le duce mai departe decât au făcut-o alte opere de ficțiune care au avut-o în prim plan pe Anastasia Romanovna.

Coerența narațiunii – 8

Goddard știe să te țină în priză, iar finalul fiecărui capitol nu e decât un cârlig pentru a-l începe pe următorul. Am început această carte în timpul unei călătorii, iar la finalul fiecărei zile, deși veneam după multe zeci de mii de pași, tot mai găseam energie să mă afund în povestea cea antrenantă și captivantă.

Utilizarea mecanismului deus ex machina – 3

Aici e marea slăbiciune a cărții, că protagonistul iese din niște situații aparent imposibile în moduri care îl transformă din simpaticul și timidul funcționar de la început într-un fel de Bruce Willis din Die Hard. Iar superputerile lui sporesc nepermis de mult până la secvența culminantă dinspre final.

Calitatea scriiturii – 7

Robert Goddard e englez, deci e impecabil adăpat la școala stilistică din Albion, cea care îmbină dialoguri construite fără cusur cu autoironie și descrieri plastice, de oameni și locuri.

Impactul deznodământului – 7

Cartea are două tipuri de sfârșit: cel mare, în care se soluționează conflictele active, adunate de personajul principal de-a lungul acțiunii, iar aici există scăderile cauzate de utilizarea exagerată a mecanismului deus ex machina despre care vorbeam mai sus, însă ultimul paragraf al ultimei pagini te trimite la ambivalența titlului și te lasă cu acea impresie foarte plăcută că, deși ai dat de cap unui mister, asta nu a făcut decât să deschidă calea către un altul.