Știu că titlul vă dă fiori, dar, așa cum spune un citat celebru, a cărui paternitate îmi scapă, dacă abisul îți râde în nas, tot ce poți să faci este să îi râzi și tu lui.

Pentru a scapă de ploaia de știri despre tragedia din Ucraina, merită să punem deoparte telefoanele și să mutăm privirea de la televizor, aplecându-ne asupra unor jocuri precum cele de mai jos.

Mintea va fi pusă la încercare în diverse feluri și, chiar mai important, veți simți contactul cu ceilalți, cea mai puternică pavăză pe care o avem împotriva deznădejdii.

În plus, prin formatul lor, aceste experiențe ludice pot fi trăite oriunde. În parc, într-un bar permisiv cu așa ceva, la picnic.

Și da, chiar într-un adăpost anti-atomic.

***

Hack Trick – începem cu un joc ca un omagiu pentru cei de la Anonymous, care le fac zile fripte rușilor și demonstrează că realizatorii jocului Alpha Centauri de acum câteva decenii au fost de-a dreptul vizionari. În extensia acelui joc video, intitulată Alien Crossfire, una dintre facțiune este a hackerilor și poartă numele de Data Angels. Jocul de față se desfășoară ca un fel de X și O (Tic-Tac-Toe al anglo-saxonilor, de aici și titlul), dar cu mutări dictate de utilizarea judicioasă a unor cărți numerotate de la 0 la 5. Solicită intens atenția, memoria de scurtă durată și calculul probabilităților.

***

Fluxx – un joc de cărți cu un mecanism unic, premiat cu Mensa Select și care n-a plăcut prea mult pe unde l-am arătat, însă știu de ce și o să vă zic numaidecât. Ce îl face aparte este că regulile și obiectivele pot fi schimbate chiar în cursul jocului de către participanți, rezultatul fiind că planul măiestru pe care îl faci acum nu mai e valabil până îți vine iar rândul. Putinel, îți sună cunoscut? Excelent ilustrat, cu un umor deșucheat de mai mare dragul, Fluxx n-a prins prin cercurile pe unde l-am dus, din același motiv pentru care mulți se lasă seduși de teorii ale conspirațiilor. Ne e greu să acceptăm că lumea e deseori un loc haotic, așa că încercăm să proiectăm o logică proprie, una care corespunde a ce vrem să credem. Iar fracturile între cele două laturi ale realității, exterioară și interioară, sunt multe.

***

6 nimmt! – tradus ca Ia 6!, acesta este jocul care, fără excepție, a captivat pe oricine a avut ocazia să îl încerce în prezența mea. Regulile sunt înșelător de simple – ai cărți numerotate de la 1 la 104 și trebuie să ai grijă să nu fi acela care a joacă a șasea cartea a unuia dintre cele patru șiruri de pe masă. Cum faci asta e rodul atenției, al gândirii probabilistice și al unor strategii pe care o merită să le descoperiți singuri. Despre acest joc premiat la rându-i cu Mensa Select puteți citi mai mai multe într-un articol scris de mine acum mai bine de zece ani.

***

Illusion – vedem multe la televizor sau pe telefon, dar câte dintre acestea sunt adevărate? Acest joc de distingere a culorilor și apreciere a proporțiilor lor vine să ne demonstreze că ochiul și creierul ne mai și trag pe sfoară deseori. Numărul mare al cărților, varietatea lor și posibilele combinații reprezintă, însumate, garanția că vă puteți exersa percepția cromatică fără să ajungeți să vă plictisiți vreodată.

***

Saboteur – jocul din această listă care are cele mai mari șanse să vă fie cunoscut. Ai ho, ai ho, suntem pitici mișto, însă unii dintre noi sunt vânduți agenturilor străine și încearcă să pună bețe în roate celor care vor să ajungă la filonul de AUR. Plasați cărți, construiți tuneluri dacice, utilizați inteligența spațială, citiți mimica celorlalți și vă străduiți să vă lămuriți care e de-ai noștri și care e de-ai lor. Provocarea intelectuală nu e mare, dar distracția da.

***

Bohnanza – un joc în care plantezi boabe și tranzacționezi boabe, dar nu unul pentru Emil Bobu, pentru că există o regulă care îi guvernează întreaga desfășurare – plantarea se face în ordinea cărților din mână, iar asta nu e întotdeauna cea mai favorabilă. Iar când, la fiecare rundă, apar cele două cărți noi de la masă, pe care titularul e obligat să le joace într-un fel sau altul, să te ții negocieri! Mi se par cele mai intense și mai savuroase din tot universul ludic pe care mi-a fost dat să îl încerc, chiar mai dihai decât cele de la Monopoly. Nu-i treabă ușoară să-ți convingi adversarul că îi vrei binele, când, de fapt, vrei să îl întreci. Cuplurile prezintă un spectacol aparte. Bineînțeles, dacă nu sunt de-alea care au cont comun de Facebook.

***

Land Unter – un joc de cărți cu o premisă înduioșătoare (în vremuri de inundație, ai de salvat cât mai multe oițe), cu o găselniță de regulament inedită: după ce se termină o rundă, fiecare jucător dă cărțile din mână celui de lângă el. Astfel, nu doar că trebuie să te concentrezi la situația de la masă, ci și să ai în minte, (cât te lasă memoria) ce poate să facă adversarul. Precum psihologia inversă a spionajului, că tot se pretează contextului actual.

***

Qwixx – niciodată n-am înțeles de ce erau unii ahtiați după Bingo, adică să stai cu orele să aștepți să bifezi niște numere pe o hărtie. Acest joc, premiat cu Mensa Select, nominalizat la Spiel des Jahres (Oscarul din domeniu) îi preia mecanismul de loterie, dar, prin niște reguli simple și cu o structură a tabelului foarte deșteaptă, îl transformă într-o palpitantă cursă de a alege cât mai bine momentul când acționezi, știind că nu e cale de întoarcere. Deoarece utilizează zaruri, e sigur că nicio sesiune de joc nu seamănă cu alta. În plus, numele lui e un calambur foarte inteligent, după cum poate v-ați dat seama.