Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (30)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Era o seară ploioasă de vineri.

Neliniștea alegerilor ce urmau să vină plana asupra tuturor.

Vedeam și simțeam toate acestea, dar eram ferit de morbul bacovian pe care îl proiectau, pentru că mă găseam alături de colegii mei de spiță blogosferică la o nouă ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Fiecare dintre aceste evenimente sibaritic-sociale este special, dar acesta a fost unul aparte, pentru că, în cadrul lui, am regăsit vinuri ale Cramei Corcova, prezentate chiar de proprietarul român al întreprinderii, Șerban Dâmboviceanu, el însuși protagonistul uneia dintre cele mai reușite incursiuni culturalo-bahice de la începuturile-mi în domeniu.

Într-o lume agitată, în perpetuă schimbare, a fost mai mult decât dătător de speranță să văd că eleganța, bonomia și generozitatea în explicații care l-au caracterizat atunci au rămas neschimbate.

În dialogul cu domnia sa, am revăzut și sporit impresia că domeniul Corcova este un tărâm unde s-a consumat multă istorie.

În cadrul discuției, am aflat că, în unele porțiuni ale viei, solul păstrează scoci antediluviene, de pe vremea că mealegurile noastre erau acoperite de un ocean, iar omenirea era doar un un vis îndepărtat.

Mihai Viteazul, care, până să ajungă ban al Craiovei sau domn al Țării Românești, a fost și bănișor de Strehaia, a făcut danii unor apropiați unele podgorii din zonă, iar crama existentă la 1907 a fost arsă în focul răscoalei din acel an.

Sub atenta și priceputa oblăduire a prințului Anton Bibescu, un veritabil crai de curte veche (dar asta e o altă poveste), ingineri austrieci au construit facilități moderne, care au rezistat până în prezent, tancurile de ciment, bunăoară, fiind utilizate chiar și acum în procesul de vinificare.

Și, fără să fi premeditat în vreun fel asta, permanența istoriei s-a manifestat și în acea combinație vin-brânză care m-a cucerit cel mai mult senzorial și intelectual.

Și atunci, și acum am fost captivat de discreta distincție a unui Sauvingnon Blanc, care, deși e plasat la început de degustare tocmai pentru această virtute a sa, nu trece neobservat, nu se strecoară prin istorie fără să lase vreun omagiu muzei Mnemosina.

Un vin sec, dar care a generat colocvii oricum, numai seci nu.

Dar, conform principiului enunțat de Heraclit, totul curge, așa că, față de Mozzarella Fresca de atunci, acum vinul și-a cununat aromele cu Camembert Delaco, tot o brânză din lapte de vacă, tot onctuoasă și mătăsoasă ca textură, dat una matură, că doar m-am mai maturizat și eu între timp, nu?

Am fost găzduiți de spațiul șugubăț al localului 12Doișpe, care invita la un dialog pe măsură, udat de licoare bahică din belșug, dar și hidratați cu neprețuita apă de masă Dolce Vita, care a neutralizat binecunoscutele efecte secundare ale vinului, lăsând să domnească încrederea, speranța și umorul.

Hai să le facem permanente, ce ziceți?

Credit foto: Daniel Botea, zis și CCRu’.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (20)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 2 Comments

A fost odată ca niciodată o degustare de vinuri împerecheate cu brânzeturi la care a participat autorul acestor rânduri.

Anii au trecut, fire albe s-au mai strecurat în părul său și al comesenilor, dar această tradiție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin a continuat neabătută, înfruntând pandemii și izolări și războaie.

De data aceasta am reușit să îmi potrivesc prezența cu a cramei Liliac, care, acum ceva timp întinsese la maxim limitele colegilor mei, printr-o gamă de nouă reprize de sorbiri bahice.

Sesiunea de acum a fost mai cuminte și a avut o configurație echilibrată, a început cu un spumant, a sfârșit cu un vin desert, trecând prin cele trei culori pe care le cunosc pe lume, alb, roze și roșu.

Dintre toate aceste asocieri, preferata mea a fost cea care a adus împreună Liliac Sauvignon Blanc și Camembert Ile de France de la Delaco.

Experiența mea anterioară cu Sauvignon Blanc îmi întipărise senzația unui vin liniștit, răcoritor, caracteristici pe care le-a avut și acesta, plusând cu o aciditate plăcută, ca zâmbetele pe care ți le smulge un introvertit cu simțul umorului, care aruncă în discuție câte o vorbă de duh.

Combinația cu brânza Camembert, la rându-i generatoare de trăiri gustative calme, dar în niciun caz anodine, a fost desăvârșită.

Nu explozivă, nu invazivă, nu sforăitoare.

Dar memorabilă.

A contribuit la asta și o amplă metaforă pe care mi-am construit-o mental și care a pornit de la spusele lui Alexandru Zeca, reprezentantul cramei, potrivit cărora prin acest Sauvignon Blanc, cei de la Liliac au vrut să facă apel la gusturile copilăriei, în special la socul cules primăvăratic și transformat estival în acel suc răcoritor pe care încearcă (fără succes) atâtea companii să îl imite.

Acest recurs la amintiri m-a aruncat cu gândul la Persistența memoriei, tabloul lui Salvador Dali, inspirat, după cum el își relata, din imaginea unor bucăți de Camembert prelingându-se de o masă.

Vinul este ghid prin tezaurul format de circumvoluțiuni.

Din tot ce s-a glăsuit la această relatare, m-a încântat și povestea numelui Cramei Liliac.

Fiind din Transilvania, nu s-a sfiit a exploata mitul pe care ni l-a azvârlit Bram Stoker în ogradă, dar acest animal atât de interesant nu este doar un simbol vag amenințător, dimpotrivă. Liliecii aciuați în clădirile vechi din preajma podgoriei sunt neîntrecuți vânători ai insectelor care dăunează viței de vie, așa că proprietarii le-au adus astfel cel mai semnificativ prinos de recunoștință.

Dacă nu v-am convins încă de amploarea deliciilor acestei seri, aflați și că în festinul, frugal în aparență, spectaculos în esență, s-au regăsit și pufoase felii de Focaccia, pregătite de cei de la C House Milano Craiova, peste care a curs uleiul de măsline desăvârșit al celor de la Eliada.

Vin, pâine, brânză, ulei de măsline, prieteni, voie bună.

Un symposium a la Platon, nu neapărat pe filosofie, ci pe eudemonie.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (3)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

branzeturi_vin3

Initial, mi-am arogat titulatura de „gurmand connaisseur” la misto, dar acum incepe sa capete substanta, pentru ca, pe 24 martie, la Temple Bar din Craiova, mi-am mai dezmierdat inca o data papilele gustative in cadrul evenimentului Branzeturi cum se… cuvin, care a reunit branzeturi Delaco si vinuri de la Corcova Roy & Damboviceanu.

A fost o experienta pe care epitetul de „agreabila” de-abia daca o descrie palid. Vinurile de Corcova sunt romanesti, dar cizelate de inegalabila traditie frantuzeasca, iar acest melanj cultural mi-a zgandarit si mai abitir curiozitatea-mi specifica. Curiozitate care mi-a fost satisfacuta pe deplin de raspunsurile lui Serban Damboviceanu, partener in cadrul firmei Corcova Roy & Damboviceanu. Pe langa ample si placute discutii despre aventura vinurile romanesti pe piata franceza, am aflat si informatii interesante despre rolul sticlelor cu umar, a explicatiei pentru nuanta inchisa a acestora sau despre cum se distinge culoarea reala a unui vin.

branzeturi_vin5

Ce am apreciat in mod deosebit la Serban Damboviceanu a fost ca intruchipeaza calitati pe care le-am vrea multiplicate in randul romanilor: politete, spirit intreprinzator, deschidere, educatie elevata, umor.

De cealalta parte, a branzeturilor, acelasi Alin Sintimbrean de la DictonarCulinar, mai putin podoaba maxilo-faciala, prilej cu care am constatat cat intinereste un om cand isi da barba jos si e animat de pasiune in ceea ce face. Pe langa desavarsitele armonii gustative elaborate de Alin, am mai avut parte si de un bonus: o mostra de intelepciune orientala, pe care nu v-o impartasesc decat la un pahar de vin cu branzeturi.

branzeturi_vin6

Combinatia pe care am ales-o de data aceasta este una surprinzatoare pentru cei care au fost acolo si s-au indreptat spre altele mai spectaculoase: Mozzarella Fresca – Sauvignon Blanc. Intr-un cuvant, as caracteriza-o asa: simplitate.

Mozzarella Fresca de la Delaco este facuta din lapte de vaca si are o reputatie putin nedreapta – este asociata indeobste cu pizza si lasagna, fiind capabila, insa, sa trezeasca singura placute senzatii prin gustul usor sarata si aroma fina, de lapte. Are si o poveste frumoasa: originara din Campania si atestata la curtea papala inca din secolul al XVI-lea, s-a nascuta printr-un fericit accident, cand o bucata de cas proaspat a cazut intr-un vas cu apa clocotita, la o mica fabrica de branzeturi, din zona orasului Neapole. Intr-un cuvant: mangaiere.

Sauvignon Blanc este un vin delicat, limpede, cu reflexe argintiu-verzui, cu alcool in concentratie de 12,5%, suficient sa incite imaginatia si sa dezlege limbile, dar si suficient de intepator sa te readuca in planul material al existentei. Intr-un cuvant: trezire.

Ma opresc aici cu descrierea acestui eveniment, pentru ca vad deja priviri ciudoase din partea celor care nu au fost de fata.

branzeturi_vin4