Să ridice mână cine s-a visat vreodată Indiana Jones, adică să exploreze ruine antice, să dezlege manuscrise străvechi și să găsească artefacte neprețuite.

Cred că nu sunt singurul care e cu mâna sus, nu?

Personajul cinematografic nu a apărut, însă, din neant, fiind inspirat de adevărații aventurieri erudiți, care au readus la lumină monumente și obiecte pe care azi ne înghesuim să le admirăm, precum Angkor Wat, Pompeii, Petra, masca lui Tutankhamon sau Piatra Rosetta.

Sumare, dar sugestive, portrele acestor descoperitori se regăsesc în volumul Comori ascunse din lumi apuse.

Deși un Hiram Bigham sau Howard Carter nu beneficiază decât de câteva pagini fiecare, autoarea Silke Vry reușește cumva să evoce dramatismul și fiorul explorării și senzația aproape indescriptibilă din momentul hotărâtor, când un arheolog are primul contact cu un edificiu sau un obiect care îl aștepta în tăcere de sute sau chiar mii de ani.

Cunosc acest sentiment, depun mărturie că e ceva uimitor să îl încerci.

Am două exemple.

Înainte să ajungi la Trezoreria de la Petra, există un canion îngust și prelung. Când fațada aceea magnifică se ițește în depărtare, simți cum inima îți bate mai repede și iuțești pasul fără să vrei.

Și nu doar tu, ci toți vizitatorii din acel moment, indiferent de vârstă sau nație sau religie.

Al doilea exemplu se referă la un monument din România, aparent mai puțin spectaculos, mai precis Cetatea Devei.

Doar aparent, pentru că mulți aleg să ajungă acolo folosind telecabina cea modernă.

Dar, dacă se hotărăști să pornești jos, înconjurând dealul și străbătând pădurea, vei fi răsplătit cu satisfacția ca, la un moment dat, să vezi ițindu-se prin vegetație restul de ziduri, ca un indicator că ești pe drumul cel bun către o mare descoperire.

Mi-aduc aminte că revelația asta a pus pecete la gură chiar și tovarășului de călătorie care era cuprins de zăduf și de năduf.

Deși nu e un tom voluminos, Comori ascunse din lumi apuse e încăpător într-ale informației, prezentând activitatea a numai puțin de 21 de astfel de arheologi și cercetători temerari.

Aplicând analiza a ce numim modern Big Data, am remarcat niște similitudini între aceștia.

Primo, erau erudiți. Adică nu poți fi explorator, dacă nu știi carte. De asta îi compătimesc un pic pe aceia care, înzestrați financiar fiind, ajung prin locuri îndepărtate și, întrebați de impresii, ridică din umeri.

Secundo, aveau parteneri de viață înțelegători sau resemnați sau nu aveau deloc. Nu prea se împacă viața de familie cu dorul de ducă.

Nu în ultimul rând, iar ăsta e un amănunt mai funest, de care uităm, mulțumită (sau din cauza) cinematografiei, mulți s-au stins înainte de vreme, răpuși de boli sau accidente (mai sunt și excepții, precum Flinders Petrie, care a bântuit peste tot, s-a hrănit pe sponci și a dormit sub cerul liber și aproape a prins suta).

Da, avântul în necunoscut vine cu riscuri.

Dar, dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti.

Iar istoria este cea mai frumoasă poveste.

P.S. Mulțumesc celor de la libăria online Libris pentru o galerie a predecesorilor reali ai lui Indy.