Citizen Steve

Intamplarea a facut ca o parte din cadoul destinat lui amic foarte pasionat de produsele Apple sa cada in sarcina mea. Mai precis, a fost vorba de-o carte, Steve Jobs. Biografia autorizata de Walter Isaacson.

Ca sa nu il ajunga pe amicul in cauza aniversarea fara cadou, m-am grabit sa i-o comand din timp, asa ca am avut-o in posesie vreo cateva zile, rastimp in care am citit cate un capitol, doua, trei, patru si m-am lamurit si eu de ce a fost Steva Jobs asta asa de important.

Cartea e volumioasa, dar nu se putea altfel, pentru ca Jobs, desi n-a prins, saracu’, etatea de 60, a facut atatea la viata lui, incat nu s-ar fi dat satisfactie nici admiratorilor, nici detractorilor, daca n-ar fi fost prezentata in amanunt.

Ce a ales autorul si mi-a placut foarte mult a fost ca a stat de vorba cu Jobs insusi, cand inca mai traia, precum si cu fosti colaboratori, prieteni sau adversari, inainte si dupa sfarsitul acestuia. Urmarea e un creuzet de voci, pareri si impresii pe care le omogenizeaza bine si din care reiese un personaj cu lumini si umbre, cu sclipiri irepetabile de geniu si cu rabufniri odioase.

Esentialmente jurnalistic, stilul lui Isaacson evita metaforele si hiperbolele premeditate, care rasar firesc din marea de informatii prezentate, astfel ca lectura curge si te prinde pe negandite; eu unul, fara sa fiu vreun sprinter intr-ale cititului, m-am pomenit parcurgand aproape 200 de pagini in numai o zi.

Asa am inteles geneza unui fenomen pe care il rezum in urmatoarea istorioara personala: merg la firma cu care colaborez ocazional, intru in biroul de dimensiunea dormitorului meu si dau de cei trei colegi; dimensiunea incaperii i-ar fi obligat indeobste la interactiune personala si, totusi, niciunul nu ii priveste pe ceilalti, ci doar in propriul smartphone. Din cand in cand, cate unul mai mormaie ceva ce aduce a satisfactie generata de performantele propriului gadget; i se raspunde prin alte mormaieli aprobatoare si, eventual, o privire fugara.

Ne place sau nu, asta e lumea in care vom trai de acum incolo, iar pentru asta trebuie sa-i zicem Bogdaproste! sau Ptiu, drace! lui Steve Jobs.

Tot asa am inteles si ce minunata inventie este cartea. Indiferent ce ar contine, ode-n metru antic, biografii de afaceristi sau povesti nifiliste, e un mecanism fizic si intelectual impecabil. E ca roata.

Perfecta.

P.S. In graba de a prinde momentul (moartea unui om important e regretabila, dar profitabila), in traducerea in romana apar si mostre de umor involuntar, una dintre ele chiar intr-un titlu de capitol: Dragostea este doar un cuvant din patru litere :).