Cele de mai jos sunt impresii și imagini surprinse în timp real în timpul spectacolului That Day in May 2020, un spectacol inedit al celor de la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova, avându-l drept interpret pe George Albert Costea, regizor pe Nicolae Constantin Tănase, DJ pe Val Ciobanu, director de imagine pe Alexandru Matios și coordonator livestream pe Răzvan Ilinca.
Logica din spatele acestei abordări a fost simplă:
Internetul este spațiul reacțiilor imediate, așa că la o manifestare intermediată de această tehnologie, reacțiile trebuie să fie pe măsură.
***
Probe de microfon! Hopa!
George are mască, evident.
Masca e dintre cele care nu prea protejează, dar bănuiesc că n-are importanță, mai ales că o și poartă fără a o pune pe nas.
George răsucește cuțitul în rană arătându-ne sala teatrului goală.
Se simte o ascensiune.
Nu știu dacă întreruperile sunt premeditate, dar contribuie la atmosfera de hiperrealitate a spectacolului.
Hopa, apare un montaj cu o voce narativă!
Reflecții deprimante.
Simt vântul șuierând pe acoperiș.
George și-a dat jos masca, văd că i-a crescut barba.
Spectacolul face un salt de calitate și complexitate.
Imaginea e simțitor mai bună.
Aceleași reflecții deprimate și deprimante.
File de jurnal și incredibila mobilitate dansantă a lui George.
Figura-i voit dereglată e în ton cu tematica.
Blocul de peste teatru într-o versiune puțin distopică.
Hopa! Filmare cu drona!
Băi, ce clădire futuristă și spectaculoasă are Teatrul din Craiova!
Ce insignifiant este omul văzut de sus!
Nu, nu ăsta! Nu și aici!
Echipa spectacolului e numeroasă, dar nu prea păstrează distanța socială.
Acum constat că, dacă ar fi să aleg între vocea și abilitățile fizice ale lui George, ar fi prima de fiecare dată (mi-aduc aminte când ne-a citit din Justine de Marchizul de Sade).
Ca în multe spectacole postmoderne, textul e fragmentar și nu foarte important în economia impresiei.
Un DJ!
O petrecere pe Teatrul din Craiova ar fi extraordinară. Vlad, Irina, Alice, se aude?
George se dezbracă.
Deliciul unora, enervarea altora.
Alter-ego-ul lui George declară că a slăbit în carantină. Nerealist!
Îmi place fundalul sonor, e ceva între Klaus Schultze, Jean-Michel Jarre și Vangelis.
George se îmbracă.
Ușurarea unora, enervarea altora.
DJ-ul ăsta îmi face pofta de interacțiuni sociale.
Iuli, stai cuminte!
Infantilismul erei noastre își găsește locul și în acest spectacol.
George se mișcă așa repede, încât îl compătimesc pe cameraman.
Hopa, a început un fundal sonor gen Prodigy! Ce se aude cu petrecerea aia?
Camere de supraveghere orwelliene și un pic sinistre.
Dar estomparea temporalității mi-e familiară.
Coregrafie psihedelică și cu tâlc.
Muzică asemenea.
George sună pe cineva în direct!
Nu știu dacă e ceva regizat sau e un reality-show cu care nu sunt chiar de acord.
Un nene recită o poezie, iar conexiunea se întrerupe.
Live stream offline.
Cam asta a fost.
Un experiment.
Nu e neapărat nevoie ca experimentele să fie reușite.
Dar e musai să fie relevante.
Aceasta a fost, fără doar și poate.
***
Acest spectacol este doar primul din proiectul Studio Online – Videofonia, așa că, dacă vreți să umpleți cumva golul lăsat de lipsa teatrului, le puteți accesa (hmm, ce cuvânt sunt nevoit să folosesc!) pe cele viitoare: