The Play That Goes Wrong face furo(u)ri de peste un deceniu, așa că mi-am călcat pe inimă și, deși e regizată de Alexandru Boureanu, a mers să o văd în vesiunea ei de la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova, unde a fost pusă în scenă alături de membri ai Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu” din Târgu Jiu sub titlul de Crimă la conacul Haversham.
Din punct de vedere al construcției, piesa scrisă de trioul Henry Lewis, Jonathan Sayer și Henry Shields e deșteaptă.
Ia trama agathachristiană a unei crimuțe în spațiu restrâns și număr limitat de suspecți și o stâlcește pe toate părțile, înlănțuind toate belele posibile și imposibile din partea de producție sau interpretare sau mizanscenă.
Nu e puțin lucru să organizezi gagurile fizice astfel încât să decurgă natural unul dintr-altul, iar versiunea oltenească preia, bănuiesc, ce s-a făcut prin toate celelalte părți ale lumii și o face remarcabil.
Vorba aia, e greu să faci teatru bine, dar și mai greu este să faci teatru prost bine.
Dar Alexandru Boureanu are experiență cu piesele proaste.
Ce nu mi s-a părut adecvat deloc, ba chiar dăunător a fost modul cum au fost actorii puși să joace.
Înțeleg, trebuie să fie incompetenți, dar de ce stridenți?
La ce calitate are piesa ca întreg și știind de la ce tradiție se revendică, aș fi văzut mult mai potrivită o abordare de maximă seriozitate englezească, aceea care e dezastruos de amuzantă, cu cât situația în care se manifestă e mai constrastantă.
Nu știu dacă stilul bombastic e copiat de la alte versiuni din alte părți ale lumii, dar e o greșeală oricum ar fi.
Iar ca dovadă a validității spuselor mele, îl avem pe Vlad Fiu în rolul lui Perkins. Vocea sa plată și atitudinea stoică, indiferent de stupizenia deliberată a contextului, au fost cele mai apreciate și gustate, atât de subsemnatul, cât și de mulți spectatori din jur.
Ceilalți urlau și se dădeau de ceasul morții exagerat de mult și deveneau obositori.
Mai puțin Ștefan Cepoi, care n-are multe de spus și tocmai de aceea rămâne simpatic până la final.
Azi e 27 martie, adică Ziua Internațională a Teatrului, așă că hai să le adresăm mulțumiri tuturor din breasla asta.
Avem nevoie de ei, chiar dacă uneori fac piese proaste.
