Unii oameni au dor de duca. Nu pot sta locului. Un ce interior ii mana mereu pe carari deloc accesibile.
Acestei sub-specii de exploratori ii apartine Sylvain Tesson, care si-a propus sa strabata presupusul drum spre libertate al fugarilor din Gulagul sovietic, ce incepe in Siberia si se termina taman in India. Este aceeasi poveste pe care o spune si regizorul Peter Weir in The Way Back (in care face un rol foarte bun compatriotul nostru, Dragos Bucur)
Insa cartea francezului, intitulata Axa lupului, este net superioara filmului, bine realizat din punct de vedere vizual, dar sec la capitolul intensitate a trairilor umane. Alaturi de Tesson, strabatem, vizualizam, mirosim, simtim locuri unde omul este aproape neputincios in fata naturii: tundra siberiana, desertul Gobi sau culmile muntilor Himalaya.
Cel putin la fel de interesante sunt personajele pe care autorul le intalneste pe parcurs. Francez sadea, are un ochi critic pentru oricare dintre natiile cu care se intersecteaza: rusi, chinezi, mongoli, chiar si niste americani care se ofera sa-l ajute, moment care ii prilejuieste consideratii psihologice de tot hazul.
Sylvain Tesson nu este un tip prea sociabil; nici n-are cum, avand in vedere ca pleaca singur intr-o astfel de calatorie. As putea spune chiar ca are ceva tendinte schizoide si numai nevoia il face sa accepte compania altora. Ca orice francez, insa, are o slabiciune pentru frumusetea feminina, pe care o evoca in randuri sublime cand are ocazia (si nu ezita sa fie foarte incorect politic fata de exemplarele dizgratoase fizic si psihic pe care le intalneste), iar greutatile il inmoaie si, spre final, ii simtim aproape palpabila solidaritatea fata de pitorescul mini-grup de pelerini tibetani, pe care ii numeste cu o duioasa condescendenta „vagabonzi celesti”.
O fi Sylvain Tesson un tip un pic ciufut si cu aere de superioritate, insa este inzestrat si cu umor si eruditie. Hazul lui e filosofic si usor acid, insa conditiile in care se manifesta il fac remarcabil. Cat despre limbajul pe care il foloseste, musteste de exprimari inspirate, iar eu, unul, recunosc ca am invatat cuvinte noi, unele specifice locurilor pe unde a umblat, precum tsampa sau dzong, sau altele utilizate metaforic, precum athanor sau anastomoza.
Daca m-as intalni acum cu Sylvain Tesson si l-as ruga sa ma ia in urmatoarea lui calatorie, probabil ca m-ar masura din cap pana in picioare si ar spune: Aucune chance. Eu ii multumesc totusi pentru ca mi-a oferit ocazia sa il urmez intr-o aventura impresionanta.
P.S. Si le multumesc si prietenilor de la libraria online Libris (care au transportul gratuit, apropo) pentru ca mi-au oferit-o.