Oscarurile se apropie cu pasi repezi si m-am gandit ca nu strica sa imi dau cu parerea despre inca o pelicula care, in noianul de productii nominalizate pentru premiul suprem (gaselnita anacronica, de parca am fi in vremuri interbelice), are ceva sanse reale.

Up in the Air este titlul sau si este un film care, in oricare alt univers paralel ar fi iesit prost, numai ca in al nostru a iesit binisor. George Clooney are o meserie inimaginabila in universul relatiilor angajator-angajat din Romania – strabate America in lung si in lat si disponibilizeaza oameni; talentul sau consta in a le transmite nenorocita veste cu finete, dar si cu fermitate si de a ii face sa isi accepte soarta cu minimul de reactii adverse. La noi, rolul unui astfel de personaj hiper-specializat este luat de faimoasa practica a neplatii salariului pe luni bune si transformarea vietii angajatului intr-un iad perpetuu, in fiecare zi lucratoare de 12 ore, plus sambata pana la 14.00.

Protagonistul nostru n-are problema cu criza globala, de fapt, ii merge excelent data fiindu-i meseria, dar are si el o criza existentiala – e pe la 40 de ani, n-are familie, decat doua surori cu numele, n-are radacini, isi petrece majoritatea timpului in avion si, cel mai trist, i se pare ca asta e cea mai buna viata cu putinta. Aratos cum e, lui Clooney nu i-a fost greu sa gaseasca formula potrivita pentru un astfel de rol – platitudinea, pe care multi i-ar confunda-o cu un sictir de vedeta. Ca sa fiu sincer, desi se umanizeaza treptat si destul de natural, nici mie nu mi s-a parut ca a facut vreun efort suplimentar fata de o alta interepretare a sa nominalizata, cea din Michael Clayton.

Traseul sau rectiliniu este perturbat cand in viata sa apar doua femei. Una este cea cu care are o aventura pasagera, dar se pare ca atractia dintre ei ii impinge spre ceva mai mult; a doua este o colega mai tanara, ambitioasa, dar si naiva, tipul de carierista corporatista de-abia iesita de pe bancile facultatii. Ajutate de un scenariu nitel subtil si amuzant, cele doua interprete transforma filmul cam fad in esenta intr-o comedie amaruie de calitate. Vera Farmiga apare tot timpul invaluita intr-un seducator parfum de mister si perversitate, dominand scenele cu figura ovala si cu niste superbi ochi albastri, iar Anna Kendrick (despre care am auzit ca a jucat in Twilight, ceea ce ii face saltul actoricesc cu atat mai remarcabil) este de-a dreptul irezistibila cu dragalasenia ei soriceasca si cu principiile pe care le afirma cu toata gravitatea, in deplin contrast cu silueta-i miniona. Penduland intre cele doua, se desteapta si talentul lui George Clooney, rezultand dialoguri pline de savoare si situatii hilare.

Care, de altfel, constituie principala atractie a filmului, pentru ca mesajul sau motivational, de a nu face o tragedie din pierderea locului de munca, e searbad.

Sa supravietuiti bine!