Dorinta de a infatisa o pictura de El Greco izvoraste din privilegiul de a-i fi vazut cateva opere pe viu la Muzeul National de Arta al Romaniei. Cand am intrat in sala in care asteptau sa fiu admirate lucrarile cretanului, spaniol prin adoptie, am inteles de ce au amplasat un scaunel in mijlocul ei. Pentru a te aseza si a te lasa patruns de acel ceva pe care il intalnesti din timp in timp sub diverse forme, dar care te face de fiecare data sa iti tii rasuflarea: miracolul artei.

Sfantul Petru al lui El Greco seamana cu Sfantul Francisc al lui Zurbaran, numai ca de data asta nu mai suntem martorii distanti si deferenti ai extazului mistic, ci patrundem, gratie tusei tremurate, marca El Greco (semn, spun unii, al unei boli numite astigmatism), in zbaterea interioara a unui om, care s-a lepadat de trei ori de Invatatorul sau, iar acum isi aduna puterile pentru a merge inainte cu divina misiune ce i-a fost incredintata.