100 de ani de la Cutremur

Rusii fac lucruri mari.

Mari si oribile.

Mari si impunatoare.

Mari.

Asa ca nu e de mirare ca si Revolutia Rusa a fost un eveniment de amploare, care a zguduit lumea si a influentat secolul al XX-lea si, cine stie, poate si pe acesta.

Asa ca, la 100 de ani de la momentul cand a inceput o noua era in istorie, merita citita o carte pe masura – Revolutia Rusa (1891 – 1924) de Orlando Figes.

Ce am remarcat inca de prima ocheada aruncata lucrarii monumentale pe care am primit-o de la libmag.ro este o corectie de ordin cronologic. Da, formal, 1917 este anul in care s-a petrecut marea transformare, insa, asa cum reiese si din titlu, a avut loc un proces mai amplu, o acumulare de factori si situatii neprevazute care l-au precedat cu vreo doua decenii si s-au prelungit cel putin inca unul dupa aceea.

Parcurgand sutele de pagini ale cartii, m-am simtit la fel de derutat si de fascinat ca orice vizitator al retelei de gari de metrou din Moscova, acel ansamblu subteran, alambicat, coplesitor si amenintator, menit a-i transmite individului sentimentului propriei lipse de importanta in fata atotputerniciei Partidului.

Orlando Figes are doua mari merite care se intrec in primi intaietatea din partea-mi: 1. a pus laolalta un material vast ca intinderea Maicii Rusii si i-a pastrat coerenta fara vreo urma de efort; 2. considerand ca dimensiunile cartii rivalizeaza cu Razboi si Pace a lui Tolstoi, a pastrat stilul atractiv si pertinent pe tot parcursul ei, astfel incat nu simti cand nenumaratele file scrise se scurg, iar personajele, care de care mai odioase, se perinda prin mintea cititorului si il umplu de neincredere fata de rasa omeneasca.

Subtitlul acestei povesti a Revolutiei Ruse este „tragedia unui popor”. Stim cu totii de ce, iar cartea ofera atatea exemple, incat poti alege unul deschizand-o la intamplare. Un moment anume imi staruie totusi in memorie, mai ales pentru ridicolul sau crud. Un clovn popular face niste glume care ii supara pe niste cekisti din public, acestia dau sa il aresteze, clovnul incearca sa fuga, lumea rade, crezand ca e parte din spectacol, cekistii il impusca de fata cu toti, audienta se dumireste, incepe sa urle, iar haosul pune stapanire pe circ.

Tatal meu, proaspat pensionar, deci beneficiar al unei doze considerabile de timp liber, s-a aplecat asupra Revolutiei Ruse (1891 – 1924) cu acea curiozitate a omului care a crescut cu un ghem de minciuni oficiale si care are acum ocazia sa soarba din cupa adevarului.

Daca toti oamenii care sunt asemeni lui ar citi aceasta carte, ar avea loc o noua revolutie.

In gandire.

 

 

1 Comentarii

Lasa un comentariu.