A trăi pentru a-ţi povesti viaţa

Nu e Gabriel Garcia Marquez scriitorul meu preferat, însă recunosc că era extraordinar de inspirat la alegerea titlurilor.

Acesta este atât de simplu şi pătrunzător, încât nu mă sfiesc să îl utilizez pentru monumentalul volum de Amintiri al lui Radu Rosetti.

După antreul oferit de Părintele Zosim şi alte povestiri, m-am aplecat spre acest pantagruelic ospăţ de memorii, care acoperă o perioadă esenţială a secolului al XIX-lea românesc, de la Domniile Regulamentare până în preajma Războiului de Independenţă.

Mărturisesc că nu am parcurs această colosală operă de anamneză în ordinea cronologică în care ne este oferită editorial, ci m-am repezit iniţial asupra marilor nume şi evenimente: Cuza, Unirea sau Carol I. Aşa cum am constatat de ceva vreme, istoria este cea mai frumoasă poveste, dacă este spusă sincer şi fără aranjamente care să trimită la o anumită logică sau la procese socio-economico-politice inevitabile. Istoria este scrisă şi prin ambiţii deşarte sau pulsiuni de nestăvilit, de către oameni pe care posteritatea i-a transformat fie în îngeri, fie în demoni.

Prin detaliile pe care le oferă despre personalităţi ale acelei perioade, Radu Rosetti ne mai scutură de această închistare în tipologii.

De la momente de cotitură şi nume grele, m-am cufundat şi în spectacolul vieţii de zi cu zi, populat cu personaje cel puţin la fel de interesante. Exemple aş avea cu duiumul, dar unul îmi stăruie în minte – panoplia de preceptori pe care i-a avut autorul, nu doar savuroasă prin diversitatea umană înfăţişată, dar şi elocventă pentru condeiul deosebit al celui care şi-a aşternut amintirile pe hârtie.

Există o nostalgie a trecutului în zilele noastre, prea puţin justificată şi chiar periculoasă. Amintirile lui Radu Rosetti o pot alimenta, dacă alegem să citim doar despre ce viaţa idilică duceau anumite clase sociale, sau o pot combate, dacă ne oprim asupra celor în care memorialistul, deloc părtaş cu aristocraţia căreia îi aparţinea, prezintă viaţa grea a celor odijduiţi şi lipsiţi de şanse.

Trecutul este fascinant, dar nu-i decât un instrument care reflectă valorile prezentului.

P.S. Mulţumesc celor de la librăria online Libris pentru o mega-extensie la Aferim!

Lasa un comentariu.