Daca as fi primit cate un lingou de aur de fiecare data cand vreun cunoscut m-a indemnat sa imi trec blogul pe domeniu propriu, acum as putea discuta de la egal la egal cu Mugur Isarescu.
A durat ceva timp, dar s-a intamplat, m-am mutat pe acest site pe care il detin pe viata (cel putin asa scria in conditiile de achizitie), fapt care imi pare a fi un pic sinistru, de parca mi-as fi proiectat un tablou cu propria persoana, precum Oscar Wilde, un tablou care va reflecta evolutia mea ca om si condeier.
De ce am facut aceasta schimbare? Am simtit acel neastampar al omului care pleaca pe alte meleaguri, care se muta de la parinti, ca sa vada cum e pe cont propriu, care isi cumpara masina, chiar daca poate folosi bine mersi mijloacele de transport in comun.
Un lucru nu se va schimba: subiectele catre care imi voi indrepta atentia (filme, carti, pictura, evenimente notabile din propria urbe si din alte parti) si modul cum le voi aborda, adica entuziast cand imi plac, vitriolant cand nu-mi plac.
Bine ati venit in noua mea casa!
Sa o stapanesti sanatos si cu benzina in condei! 😀
Multumesc, desi, la cat de repede tastez, e posibil sa sara scantei, iar metafora ta cu benzina devine periculoasa :).